Iosua 14:1-15

14  Aceasta este partea pe care fiii lui Israel au luat-o ca moștenire în țara Canaanului,+ pe care preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun, și capii caselor părintești ale triburilor fiilor lui Israel le-au dat-o ca moștenire.+  Moștenirea le-a fost împărțită prin tragere la sorți,+ așa cum poruncise Iehova prin Moise pentru cele nouă triburi și pentru o jumătate de trib.+  Căci Moise dăduse moștenirea celorlalte două triburi și celeilalte jumătăți de trib dincolo de Iordan.+ Leviților nu le-a dat moștenire în mijlocul lor.+  Căci fiii lui Iosif deveniseră două triburi,+ Manase+ și Efraim,+ iar leviților nu li se dăduse nicio parte în țară, decât orașe+ în care să locuiască și pășunile acestora pentru animalele și bunurile lor.+  Așa cum îi poruncise Iehova lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel și au împărțit țara.  Atunci fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal,+ iar Caleb,+ fiul lui Iefune, chenizitul,+ i-a zis: „Tu cunoști bine cuvântul pe care i l-a spus+ Iehova lui Moise, omul adevăratului Dumnezeu,+ despre mine și despre tine la Cades-Barnea.+  Aveam patruzeci de ani când Moise, slujitorul lui Iehova, m-a trimis din Cades-Barnea să spionez țara+ și m-am întors aducându-i vești așa cum mă îndemna inima.+  Frații mei care au urcat cu mine au topit inima poporului,+ dar eu l-am urmat întru totul pe Iehova, Dumnezeul meu.+  Astfel, Moise a jurat în ziua aceea, zicând: «Țara în care a călcat piciorul tău+ va fi a ta și a fiilor tăi ca moștenire pe timp indefinit, pentru că l-ai urmat întru totul pe Iehova, Dumnezeul meu».+ 10  Și iată că Iehova, așa cum a promis,+ m-a păstrat în viață+ în acești patruzeci și cinci de ani de când Iehova i-a făcut această promisiune lui Moise, când Israel umbla în pustiu,+ și iată că astăzi am optzeci și cinci de ani. 11  Dar și astăzi sunt la fel de tare ca în ziua în care m-a trimis Moise.+ Așa cum îmi era atunci puterea pentru război, așa îmi este și acum, ca să ies și ca să intru.+ 12  Și acum, dă-mi această regiune muntoasă pe care a promis-o Iehova în ziua aceea,+ căci tu ai auzit în ziua aceea că acolo erau anachimi+ și orașe mari și fortificate.+ Cu siguranță, Iehova va fi cu mine+ și le voi lua teritoriul, așa cum a promis Iehova“.+ 13  Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire.+ 14  De aceea, Hebronul a ajuns să fie moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, până în ziua de azi, pentru că l-a urmat întru totul pe Iehova, Dumnezeul lui Israel.+ 15  Numele Hebronului era înainte Chiriat-Arba+ (căci Arba+ era cel mai mare om al anachimilor). Și țara n-a mai fost tulburată de război.+

Note de subsol