Iov 30:1-31
30 Acum râd de mine+cei care sunt mai tineri decât mine,+pe ai căror taținu i-aș fi pus alături nici măcar de câinii turmei mele.
2 Și la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor?A pierit vigoarea din ei.+
3 Din cauza lipsurilor și a foamei, sunt steriliși rod un ținut arid,+unde până mai ieri era furtună și pustiire.
4 Smulgeau iarba sărată de lângă tufeși se hrăneau cu rădăcina tufelor de grozamă.
5 Erau alungați dintre oameni+și lumea striga după ei ca după niște hoți.
6 Trebuiau să locuiască pe panta văilor*,în găurile pământului și în stânci.
7 Strigau dintre tufe,se înghesuiau sub urzici.
8 Fii ai nebunului+ și fii ai celui fără nume,ei au fost alungați din țară cu lovituri de bici.
9 Și acum am ajuns în cântecele lor,+sunt ținta batjocurilor lor.+
10 M-au urât, au stat departe de mine+și nu s-au sfiit să mă scuipe în față.+
11 Căci El mi-a slăbit coarda arcului și m-a umilit,iar ei au fost fără frâu față de mine.
12 Această sămânță rea se ridică la dreapta mea;mi-au lăsat picioarele să plece,dar au ridicat împotriva mea obstacole periculoase.+
13 Mi-au stricat drumurile.N-au fost buni decât să adauge la necazul meu+și n-au avut nevoie de nimeni să-i ajute.
14 Vin ca printr-o spărtură largă,vin rostogolindu-se în timpul unei furtuni.
15 Groaza neașteptată a venit asupra mea.Noblețea mea parcă a fost spulberată de vântși salvarea mea a trecut ca un nor.
16 Și acum, sufletul mi se varsă în mine;+mă cuprind zilele necazului.+
17 Noaptea, oasele+ mi-au fost străpunse și au căzut din mine,iar durerile mă rod fără odihnă.+
18 Din cauza marii puteri, mi se schimbă veșmântul;mă strânge ca gulerul veșmântului meu lung.
19 El m-a coborât în noroi,astfel că arăt ca țărâna și cenușa.
20 Strig către tine după ajutor, dar nu-mi răspunzi;+stau în picioare, ca să mă bagi în seamă.
21 Te schimbi și devii crud față de mine;+cu toată forța mâinii tale mi te împotrivești ca un dușman.
22 Mă ridici până la vânt, mă pui să-l încalec,apoi mă faci să dispar cu trosnet.
23 Căci știu bine că mă trimiți înapoi în moarte+și în casa unde se întâlnesc toți cei vii.
24 Dar nimeni nu-și întinde mâna împotriva unui morman de ruine+și, la cădere, nu se aude niciun strigăt de ajutor cu privire la lucrurile acestea.
25 Da, eu plângeam pentru cel ce avea o zi grea,+mi se mâhnea sufletul pentru cel sărman.+
26 Așteptam binele, dar a venit răul;+așteptam lumina, dar a venit bezna.
27 Lăuntrul meu fierbe și nu mai tace;au venit peste mine zile de necaz.
28 Am umblat întristat+ când nu se vedea lumina soarelui,m-am ridicat în adunare, am strigat întruna după ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacaliiși tovarăș cu fiicele struțului.+
30 Mi s-a înnegrit+ pielea și a căzut de pe mine,iar oasele mi s-au încins de uscăciune.
31 Harpa mea este numai pentru jale,iar fluierul meu, pentru glasul celor ce plâng.
