Iov 39:1-30
39 Știi tu oare timpul fixat când nasc caprele de munte de pe stânci?+Vezi tu când nasc+ cerboaicele în dureri?
2 Numeri tu lunile* pe care le împlinesc elesau ai ajuns tu să cunoști timpul fixat când nasc?
3 Ele se încovoaie când își aduc puii pe lume,când scapă de dureri.
4 Puii lor ajung viguroși, cresc pe câmp deschis;pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liberă zebra+și cine a desfăcut legăturile măgarului sălbatic,
6 cărora le-am hotărât drept casă câmpia aridăși drept sălașuri pământul sărat?+
7 El râde de zarva din cetate,nu aude zgomotul celui ce stă la pândă.+
8 Cutreieră munții ca să găsească pășune+și caută tot felul de plante verzi.+
9 Oare vrea taurul sălbatic să te slujească+sau va înnopta el lângă ieslea ta?
10 Vei lega tu taurul sălbatic cu frânghii pe brazdăsau va grăpa+ el văile în urma ta?
11 Te vei încrede în el fiindcă puterea lui este mareși vei lăsa în seama lui osteneala ta?
12 Te vei bizui pe el să-ți aducă înapoi sămânțași s-o strângă în aria ta de treierat?
13 Bate cu bucurie aripa femelei de struțsau are ea penele berzei,+ penajul ei?
14 Căci își încredințează pământului ouăleși le ține calde în țărână;
15 uită că piciorul le-ar putea zdrobisau că o fiară de pe câmp ar putea să i le calce.
16 Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei.+Pentru că nu-i este frică, osteneala ei e în zadar!
17 Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciuneași nu i-a făcut parte de pricepere.+
18 În timp ce bate din aripi ridicându-le în sus,ea râde de cal și de călărețul lui.
19 Poți tu să-i dai tărie calului?+Poți tu să-i îmbraci gâtul cu o coamă fluturândă?
20 Poți tu să-l faci să sară ca o lăcustă?Nechezatul* său măreț este înspăimântător.+
21 El scurmă+ pământul în vale și se bucură de puterea lui,iese ca să înfrunte armele.+
22 Râde când este vorba de frică și nu se îngrozește,+nici nu dă înapoi din cauza sabiei.
23 Pe el zornăie tolba cu săgeți,vârful suliței și lancea*.
24 Tropăind și agitându-se, înghite pământulși nu crede că se aude sunetul cornului.
25 De îndată ce sună cornul, el spune: «Aha!»și de departe simte mirosul bătăliei,forfota comandanților și strigătul de luptă.+
26 Oare datorită priceperii tale își ia șoimul zborulși își întinde aripile spre vântul de sud?
27 Sau la porunca ta se înalță acvila+și își face cuibul sus,+
28 stă pe stâncă și își petrece noapteape piscul unei stânci și într-un loc inaccesibil?
29 De acolo trebuie să-și caute hrana,+ochii ei privesc mereu în depărtare
30 și puii ei sorb încontinuu sânge;acolo unde sunt cei uciși, acolo este și ea“.+
Note de subsol
^ Lit. „lunile lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.
^ Lit. „fornăitul“.
^ Sau „javelina“.
