Luca 8:1-56
8 La scurt timp după aceea, el mergea din oraș în oraș și din sat în sat, predicând și anunțând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu.+ Cu el erau cei doisprezece
2 și unele femei+ care fuseseră vindecate de spirite rele și de boli: Maria, cea numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,+
3 Ioana,+ soția lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod, Suzana și multe alte femei, care le slujeau cu bunurile lor.
4 Când s-a adunat o mulțime mare și au venit la el oameni din diferite orașe, le-a vorbit printr-o ilustrare:+
5 „Un semănător a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte din ea a căzut de-a lungul drumului și a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o.+
6 O altă parte a căzut pe stâncă și, după ce a încolțit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.+
7 O altă parte a căzut printre spini, iar spinii care au crescut odată cu ea au înăbușit-o.+
8 O altă parte a căzut pe pământ bun și, după ce a încolțit, a dat rod însutit“.+ În timp ce le spunea aceste lucruri, a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!“+
9 Dar discipolii săi l-au întrebat ce însemna ilustrarea aceasta.+
10 El a zis: „Vouă vă este dat să înțelegeți secretele sacre ale regatului lui Dumnezeu, dar celorlalți le vorbesc în ilustrări,+ pentru ca, deși privesc, să privească în zadar și, deși aud, să nu înțeleagă.+
11 Iată ce înseamnă ilustrarea:+ Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.+
12 Cele căzute de-a lungul drumului sunt cei care au auzit,+ apoi vine Diavolul+ și ia cuvântul din inima lor, ca să nu creadă și să nu fie salvați.+
13 Cele de pe stâncă sunt cei care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină. Ei cred un timp, dar, în timp de încercări, renunță.+
14 Cât despre cea care a căzut printre spini, acestea sunt cei care au auzit, dar, pentru că sunt prinși de îngrijorările, bogățiile și plăcerile+ vieții acesteia, sunt complet înăbușiți și nu duc nimic la desăvârșire.+
15 Cât despre cea din pământul bun, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă curată și bună,+ îl păstrează și aduc rod cu perseverență.+
16 Nimeni, după ce aprinde o lampă, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.+
17 Căci nu este nimic ascuns+ care să nu fie dezvăluit și nimic tăinuit cu grijă care să nu ajungă cunoscut și să nu iasă la lumină.+
18 De aceea, fiți atenți cum ascultați. Fiindcă celui ce are i se va mai da,+ dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce crede că are“.+
19 Mama și frații lui+ au venit la el, dar nu puteau să ajungă la el din cauza mulțimii.+
20 Atunci i s-a spus: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă“.+
21 Răspunzând, el le-a zis: „Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă“.+
22 Într-una din acele zile, el și discipolii săi au urcat într-o barcă și el le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului“. Și au plecat.+
23 Dar, în timp ce vâsleau, el a adormit. O mare vijelie s-a abătut atunci asupra lacului și ei s-au umplut de apă și erau în pericol.+
24 În cele din urmă s-au dus la el și l-au sculat, zicând: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!“+ Sculându-se, el a certat+ vântul și furia apei și ele s-au potolit. Și s-a făcut liniște.
25 Apoi le-a zis: „Unde vă este credința?“ Dar ei, cuprinși de frică, se mirau și ziceau unii către alții: „Cine este oare acesta de poruncește până și vânturilor și apei, iar ele îl ascultă?“+
26 Și au tras la mal în ținutul gherasenilor, aflat pe malul opus Galileii.+
27 Dar, în timp ce cobora pe țărm, i-a ieșit înainte un om din oraș care avea demoni și care de mult timp nu mai purta haine și nu mai stătea acasă, ci printre morminte.+
28 Văzându-l pe Isus, a țipat, a căzut înaintea lui și a zis cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine,+ Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui“.+
29 (Fiindcă el îi poruncise spiritului necurat să iasă din om. Căci de mult timp pusese stăpânire pe el,+ iar omul fusese de repetate ori legat cu lanțuri și obezi și pus sub pază, dar el rupea legăturile și era împins de demon în locuri retrase.)
30 Isus l-a întrebat: „Care îți este numele?“ El a zis: „Legiune“, căci în el intraseră mulți demoni.+
31 Și ei îl implorau+ să nu le poruncească să se ducă în abis.+
32 Acolo, pe munte, păștea o turmă mare de porci.+ Ei l-au implorat să-i lase să intre în porci.+ Și el i-a lăsat.
33 Atunci demonii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a repezit peste povârniș în lac și s-a înecat.+
34 Dar, când au văzut ce se întâmplase, păzitorii turmei au fugit și au istorisit lucrul acesta în oraș și în ținutul din jur.+
35 Atunci oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase, au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii îmbrăcat și sănătos la minte, stând la picioarele lui Isus, și s-au înfricoșat.+
36 Cei care văzuseră cele întâmplate le-au povestit cum se vindecase demonizatul.+
37 Și toată mulțimea din ținutul dimprejur al gherasenilor i-a cerut să plece de la ei, fiindcă îi cuprinsese o mare frică.+ Atunci el s-a urcat în barcă și s-a întors.
38 Totuși, omul din care ieșiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar el l-a trimis de acolo, zicând:+
39 „Întoarce-te acasă și spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine“.+ Și el a plecat, vorbind în tot orașul despre ceea ce făcuse Isus pentru el.+
40 Când Isus s-a întors, mulțimea l-a primit cu drag, pentru că toți îl așteptau.+
41 Dar iată că a venit un bărbat pe nume Iair. Bărbatul acesta era președintele sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și l-a implorat să intre în casa lui,+
42 pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte.+
În timp ce se ducea acolo, mulțimile îl îmbulzeau.+
43 Și o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge+ și care nu putuse fi vindecată de nimeni+
44 s-a apropiat pe la spate și i-a atins franjurii+ veșmântului.+ Imediat scurgerea de sânge i s-a oprit.+
45 Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?“+ În timp ce toți negau, Petru a zis: „Învățătorule, mulțimile te împresoară și te înghesuie“.+
46 Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci am simțit că din mine a ieșit o putere“.+
47 Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a spus în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum s-a însănătoșit imediat.+
48 Dar el i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat.+ Du-te în pace!“+
49 Pe când vorbea încă, un om din casa președintelui sinagogii a venit și a zis: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător“.+
50 Auzind aceasta, Isus i-a răspuns: „Nu te teme! Crede+ numai și ea va fi salvată!“
51 Când a ajuns acasă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, precum și pe tatăl și pe mama fetei.+
52 Însă toți oamenii plângeau și se loveau în piept de durere pentru ea. El a zis: „Nu mai plângeți,+ căci n-a murit, ci doarme!“+
53 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor, fiindcă știau că ea murise.+
54 Dar el a luat-o de mână și a chemat-o, zicând: „Fetițo, scoală-te!“+
55 Spiritul+ ei s-a întors și ea s-a ridicat+ imediat, iar el a poruncit să i se dea să mănânce.+
56 Părinții ei nu mai puteau de bucurie, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.+
