Mica 7:1-20
7 Vai de mine,+ căci am ajuns ca la recoltatul fructelor de vară, ca la strânsul strugurilor rămași după cules!+ Nu mai este niciun ciorchine de mâncat, nicio smochină timpurie, după care tânjește sufletul meu!+
2 Cel loial a pierit de pe pământ și printre oameni nu mai este niciunul cinstit.+ Toți stau la pândă ca să verse sânge.+ Fiecare își vânează fratele cu o plasă.+
3 Mâinile lor sunt îndreptate spre rău, pentru a-l face cât mai bine:+ prințul cere daruri, judecătorul judecă pentru plată,+ cel mare spune ce-i poftește sufletul;+ și îl țes împreună.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un gard de spini.+ Dar va veni ziua străjerilor tăi, ziua cercetării tale!+ Atunci va fi uluirea ta!+
5 Să nu-l credeți pe tovarășul vostru! Să nu vă puneți încrederea în prietenul apropiat!+ Păzește-ți ușa gurii de cea care stă la sânul tău!+
6 Căci fiul își disprețuiește tatăl, fiica se ridică împotriva mamei+ și nora împotriva soacrei;+ dușmanii omului sunt cei din casa lui.+
7 Dar eu voi continua să privesc spre Iehova.+ Îl voi aștepta cu răbdare pe Dumnezeul salvării mele.+ Dumnezeul meu mă va auzi.+
8 Nu te bucura pe seama mea, vrăjmașa mea!+ Deși am căzut, mă voi ridica,+ deși locuiesc în întuneric,+ Iehova va fi o lumină pentru mine.+
9 Voi suporta furia lui Iehova — căci am păcătuit împotriva lui+ — până când el îmi va apăra cauza și îmi va face dreptate.+ El mă va scoate la lumină și voi vedea dreptatea sa.+
10 Vrăjmașa mea va vedea și va fi acoperită de rușine,+ ea, care-mi zicea: „Unde este Iehova, Dumnezeul tău?“+ Ochii mei o vor privi.+ Atunci va fi călcată în picioare ca noroiul de pe străzi.+
11 În ziua când se vor construi zidurile tale de piatră, în ziua aceea decretul va fi departe.+
12 În ziua aceea, ei vor veni la tine din Asiria și din orașele Egiptului, din Egipt până la Fluviu,+ de la o mare la alta și de la un munte la altul.+
13 Țara va ajunge o întindere pustie din cauza locuitorilor ei, din cauza rodului faptelor lor.+
14 Păstorește-ți poporul cu toiagul tău,+ da, turma moștenirii tale, care stătea singură în pădure — în mijlocul livezii.+ Să pască în Basan și în Galaad,+ ca în zilele de odinioară.+
15 „Îi voi arăta lucruri minunate, ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului.+
16 Națiunile vor vedea și li se va face rușine de toată puterea lor.+ Își vor pune mâna la gură,+ iar urechile lor vor ajunge surde.
17 Vor linge țărâna ca șerpii,+ vor ieși înspăimântate din bastioanele+ lor ca reptilele pământului. Vor veni tremurând la Iehova, Dumnezeul nostru, și se vor teme de tine.“+
18 Cine este Dumnezeu ca tine,+ care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea+ rămășiței moștenirii sale?+ El nu va ține mânie pentru totdeauna, căci își găsește plăcerea în bunătatea iubitoare.+
19 Ne va arăta iarăși îndurare+ și va călca în picioare nelegiuirile noastre.+ Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.+
20 Vei arăta fidelitatea pe care ai arătat-o față de Iacob și bunătatea iubitoare pe care ai arătat-o față de Avraam, așa cum le-ai jurat strămoșilor noștri în zilele de odinioară.+
