Neemia 5:1-19
5 Dar oamenii din popor și soțiile lor au strigat+ cu putere împotriva fraților lor iudei.+
2 Unii ziceau: „Ne dăm fiii și fiicele zălog pentru cereale, ca să mâncăm și să rămânem în viață“.+
3 Alții ziceau: „Ne dăm ogoarele, viile și casele zălog+ pentru cereale pe timp de foamete“.
4 Iar alții ziceau: „Am luat cu împrumut bani pe ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui.+
5 Totuși, carnea noastră este ca a fraților noștri,+ fiii noștri sunt ca fiii lor, dar iată că noi îi facem pe fiii și fiicele noastre sclavi,+ iar unele dintre fiicele noastre sunt deja sclave. Mâinile noastre sunt fără putere, fiindcă ogoarele și viile noastre sunt ale altora“.
6 Când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea m-am mâniat foarte tare.
7 Am cugetat în inima mea și i-am mustrat+ pe nobili și pe demnitari, zicându-le: „Voi luați camătă+ fiecare de la fratele său“.
Apoi am convocat o adunare mare din cauza lor.+
8 Și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat,+ după puterea noastră, pe frații noștri iudei care erau vânduți națiunilor, iar voi vreți să-i vindeți pe frații voștri?+ Și încă să ne fie vânduți nouă?“ Atunci ei au amuțit și n-au mai avut ce să zică.+
9 Iar eu am mai spus: „Nu este bine ce faceți!+ Oare n-ar trebui să umblați în teamă+ de Dumnezeul nostru+ ca să nu fiți de batjocura+ națiunilor, a dușmanilor noștri?+
10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le dăm bani și cereale cu împrumut. Vă rog, să nu mai dăm împrumut cu dobândă!+
11 Înapoiați-le, vă rog, astăzi ogoarele,+ viile, livezile de măslini, casele și a suta parte din bani, din cereale, din vinul nou și din ulei, pe care le-ați pretins de la ei ca dobândă“.
12 Atunci ei au zis: „Le vom înapoia+ și nu le vom cere înapoi nimic.+ Vom face întocmai cum spui“.+ Astfel, i-am chemat pe preoți și i-am pus să jure că vor face după acest cuvânt.+
13 De asemenea, mi-am scuturat sânul veșmântului și am zis: „Așa să-l scuture adevăratul Dumnezeu din casa lui și de pe proprietatea pe care a dobândit-o pe orice om care nu respectă acest cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat gol!“ Atunci toată adunarea a zis: „Amin!“+ Și l-au lăudat pe Iehova.+ Și poporul a făcut după acest cuvânt.+
14 Mai mult: Din ziua în care am fost numit guvernator al lor+ în țara lui Iuda, din al douăzecilea+ an până în al treizeci și doilea+ an al regelui Artaxerxes,+ doisprezece ani, eu și frații mei n-am mâncat pâinea care i se cuvenea guvernatorului.+
15 Dar foștii guvernatori, care au fost înaintea mea, au făcut grea viața poporului. Aceștia luau zilnic de la ei patruzeci de sicli de argint pentru pâine și vin. Slujitorii lor asupreau și ei poporul.+ Dar eu n-am făcut așa,+ din teamă de Dumnezeu.+
16 Ba mai mult, am dat o mână de ajutor la repararea acestui zid.+ Noi n-am cumpărat+ niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
17 La masa mea erau o sută cincizeci de bărbați, iudei și demnitari, precum și cei din națiunile dimprejur care veneau la noi.+
18 Iată ce se pregătea zilnic: mi se pregăteau un taur, șase oi alese și păsări, iar o dată la zece zile tot felul de vinuri,+ din belșug. În plus, n-am pretins pâinea care i se cuvenea guvernatorului, căci sarcina care apăsa poporul era grea.
19 „Adu-ți aminte de mine,+ o, Dumnezeul meu, spre bine,+ pentru tot ce-am făcut în folosul acestui popor!“+
