Psalmul 39:1-13
Către dirijor, după Iedutun*.+ O melodie a lui David.
39 Am spus: „Îmi voi păzi căile+ca să nu păcătuiesc cu limba.+Îmi voi pune frâu* ca pază gurii mele+cât timp este cel rău înaintea mea“.+
2 Am rămas mut, în tăcere,+am tăcut când era vorba de bine+și mi-am înăbușit durerea.
3 Inima mi s-a aprins înăuntrul meu;+în timp ce suspinam, focul ardea.Am vorbit cu limba mea:
4 „O, Iehova, fă-mă să-mi cunosc sfârșitul+și măsura zilelor — care este ea+ —,ca să știu cât sunt de trecător!+
5 Iată! Tu mi-ai făcut zilele puține;+durata vieții mele este nimic înaintea ta.+Da, orice om pământean, chiar dacă se ține tare, nu este decât un abur.+ Sela.
6 Da, omul umblă ca o umbră.+Da, oamenii se agită în zadar.+Unul strânge grămezi de bunuri și nu știe cui îi vor rămâne.+
7 Și acum, ce să mai sper, o, Iehova?Pe tine te aștept.+
8 Scapă-mă de toate fărădelegile mele.+Nu mă lăsa să fiu de batjocura nebunului.+
9 Am amuțit,+ nu mi-am putut deschide gura,+căci tu ai acționat.+
10 Îndepărtează plaga ta de la mine!+Din cauza pedepsei mâinii tale mi-am ajuns sfârșitul.+
11 Prin mustrări îl corectezi pe om pentru nelegiuirea lui+și lucrurile lui de preț le distrugi ca molia.+Da, orice om pământean nu este decât un abur.+ Sela.
12 Ascultă-mi rugăciunea, o, Iehova,și pleacă-ți urechea la strigătul meu de ajutor!+Nu tăcea în fața lacrimilor mele.+Căci înaintea ta nu sunt decât un străin,+un locuitor temporar, ca toți strămoșii mei!+
13 Întoarce-ți privirea de la mine ca să mă înseninez+înainte să plec și să nu mai fiu!“+
