Romani 11:1-36
11 Întreb atunci: Și-a respins oare Dumnezeu poporul?+ Nicidecum! Căci și eu sunt israelit,+ din sămânța lui Avraam, din tribul lui Beniamin.+
2 Dumnezeu nu și-a respins poporul căruia i-a acordat mai întâi atenție.+ Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, când face el o plângere la Dumnezeu împotriva lui Israel?+
3 „Iehova, ți-au omorât profeții, ți-au dărâmat altarele! Numai eu am mai rămas și ei caută să-mi ia sufletul.“+
4 Totuși, ce îi spune cuvântul divin?+ „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“+
5 Tot așa, și în perioada actuală a apărut deci o rămășiță+ a cărei alegere+ este potrivit bunătății nemeritate.
6 Și dacă este prin bunătate nemeritată,+ nu mai este prin lucrări,+ altminteri bunătatea nemeritată nu mai este bunătate nemeritată.+
7 Cum stau deci lucrurile? Ceea ce Israel căuta stăruitor n-a obținut,+ dar cei aleși+ au obținut. Celorlalți li s-a tocit sensibilitatea,+
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un spirit de somn adânc,+ ochi care să nu vadă și urechi care să nu audă, până în ziua de azi“.+
9 Și David spune: „Masa lor să le fie o cursă și o capcană, o piatră de poticnire și o răsplată!+
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie-le mereu spatele!“+
11 De aceea, întreb: S-au poticnit ei ca să cadă+ de tot? Nicidecum! Ci prin pasul lor greșit+ vine salvarea pentru oamenii națiunilor,+ ca să le stârnească gelozia.+
12 Și dacă pasul lor greșit înseamnă bogăție pentru lume, iar descreșterea lor înseamnă bogăție pentru oamenii națiunilor,+ cu atât mai mult va însemna aceasta numărul+ lor complet!
13 Acum vă vorbesc vouă, oameni ai națiunilor. Fiindcă sunt apostol+ al națiunilor,+ îmi glorific+ serviciul,+
14 încercând să stârnesc în vreun fel, dacă pot, gelozia celor ce sunt carnea mea și să-i salvez+ pe unii dintre ei.+
15 Căci, dacă respingerea lor+ înseamnă împăcare+ pentru lume, ce va însemna primirea lor dacă nu viață din morți?
16 Mai mult decât atât, dacă partea luată din frământătură ca prim rod+ este sfântă, și frământătura este sfântă, iar dacă rădăcina este sfântă,+ și ramurile sunt sfinte.
17 Totuși, dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, deși erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit între celelalte+ și ai devenit părtaș la rădăcina de grăsime+ a măslinului,+
18 nu jubila pe seama ramurilor! Și chiar dacă jubilezi pe seama lor,+ nu uita că nu tu porți rădăcina,+ ci rădăcina te poartă pe tine.+
19 Dar vei zice: „Unele ramuri au fost tăiate+ ca să fiu altoit eu“.+
20 Așa este! Ele au fost tăiate din cauza necredinței,+ iar tu stai în picioare prin credință.+ Să nu mai ai gânduri înalte,+ ci să te temi!+
21 Căci, dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine.+
22 Vezi deci bunătatea+ și severitatea+ lui Dumnezeu? Severitate, față de cei ce au căzut,+ iar bunătatea lui Dumnezeu, față de tine, cu condiția să rămâi+ în bunătatea lui, altminteri vei fi tăiat și tu.+
23 Iar ei, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți,+ fiindcă Dumnezeu îi poate altoi din nou.
24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic prin natura lui și ai fost altoit+ contrar naturii în măslinul de grădină, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin!+
25 Fraților, nu vreau să fiți în neștiință despre acest secret sacru,+ ca să nu fiți înțelepți în ochii voștri: unei părți din Israel i s-a tocit sensibilitatea+ până va intra numărul complet+ al oamenilor națiunilor,+
26 și, în felul acesta, tot Israelul+ va fi salvat, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion+ și va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate.+
27 Acesta este legământul meu cu ei,+ când le voi înlătura păcatele“.+
28 Este adevărat că, în ce privește vestea bună, ei sunt dușmani, și aceasta în folosul vostru,+ dar în ce privește alegerea făcută de Dumnezeu, ei sunt iubiți datorită strămoșilor lor.+
29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu nu sunt lucruri de care să-i pară rău.+
30 Căci, așa cum altădată voi erați neascultători+ de Dumnezeu, însă acum vi s-a arătat îndurare+ din cauza neascultării lor,+
31 tot așa și aceștia au fost acum neascultători — lucru care vouă v-a adus îndurare+ —, pentru ca și lor să li se arate acum îndurare.
32 Căci Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toți,+ ca să le arate îndurare tuturor.+
33 O, adâncul bogăției,+ înțelepciunii+ și cunoștinței+ lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile sale+ și cât de necuprinse căile sale!
34 Fiindcă „cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova+ sau cine a devenit sfătuitorul lui“?+
35 Sau: „Cine i-a dat primul, ca să trebuiască să fie răsplătit?“+
36 Căci toate lucrurile sunt de la el, prin el și pentru el.+ A lui să fie gloria pentru totdeauna!+ Amin!
