Romani 9:1-33
9 Spun adevărul+ în Cristos, nu mint,+ deoarece conștiința mea depune mărturie împreună cu mine în spiritul sfânt,
2 că am o mare mâhnire și o durere neîncetată în inimă.+
3 Căci aș dori să fiu eu însumi separat de Cristos, ca blestemat, pentru frații mei,+ rudele mele după carne,+
4 care sunt israeliți,+ care au adopția ca fii,+ gloria,+ legămintele,+ darul Legii,+ serviciul sacru+ și promisiunile,+
5 care îi au pe strămoși+ și din care a provenit după carne Cristosul:+ Binecuvântat să fie pentru totdeauna Dumnezeu,+ care este deasupra tuturor! Amin!
6 Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș cuvântul lui Dumnezeu.+ Fiindcă nu toți cei care provin din Israel sunt cu adevărat „Israel“.+
7 Nici nu sunt toți copii, doar fiindcă sunt sămânța lui Avraam,+ ci: „Ceea ce se va numi «sămânța ta» va veni prin Isaac“.+
8 Adică nu copiii cărnii+ sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu,+ ci copiii promisiunii+ sunt socotiți ca sămânță.
9 Căci iată cuvântul promisiunii: „Pe vremea aceasta voi veni și Sara va avea un fiu“.+
10 Și nu numai în cazul acesta a fost așa, ci și când Rebeca a conceput gemeni+ de la acel singur om, Isaac, strămoșul nostru.
11 Căci pe când aceștia nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău,+ pentru ca să se vadă că scopul lui Dumnezeu privind alegerea nu depinde de lucrări, ci de Cel ce cheamă,+
12 ei i s-a zis: „Cel mai mare va fi sclavul celui mai mic“.+
13 După cum este scris: „Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât“.+
14 Ce vom spune deci? Este nedreptate la Dumnezeu?+ Nicidecum!
15 Căci el îi spune lui Moise: „Mă voi îndura de cine vreau să mă îndur și îi voi arăta milă celui căruia vreau să-i arăt milă“.+
16 Deci nu depinde de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu,+ care se îndură.+
17 Căci în Scriptură i se spune faraonului: „De aceea te-am lăsat în viață, ca să-ți arăt puterea mea și ca numele meu să fie proclamat pe tot pământul“.+
18 Astfel, el se îndură de cine vrea,+ dar lasă să se încăpățâneze pe cine vrea.+
19 De aceea, îmi vei zice: „De ce mai găsește el vină? Fiindcă cine s-a împotrivit voinței lui clare?“+
20 Dar, de fapt, cine ești tu, omule,+ să-i întorci vorba lui Dumnezeu?+ Îi va spune lucrul modelat celui ce l-a modelat: „De ce m-ai făcut așa?“+
21 Cum? Nu are olarul+ autoritate asupra lutului ca din aceeași frământătură să facă un vas pentru o întrebuințare onorabilă și altul pentru o întrebuințare neonorabilă?+
22 Deci dacă Dumnezeu, deși voind să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a tolerat cu multă îndelungă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,+
23 ca să-și facă cunoscută bogăția+ gloriei sale unor vase+ ale îndurării, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie,+
24 adică nouă, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre națiuni,+ ce-i cu asta?
25 Este așa cum zice el și în Osea: „Voi numi «poporul meu» pe cei ce nu erau poporul meu+ și «iubită» pe cea care nu era iubită,+
26 iar în locul unde li se spusese: «Voi nu sunteți poporul meu», acolo vor fi numiți «fii ai Dumnezeului celui viu»“.+
27 Mai mult decât atât, Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă fiii lui Israel ar fi ca nisipul mării,+ numai rămășița va fi salvată.+
28 Căci Iehova va încheia socotelile pe pământ, va termina lucrul acesta și-l va și scurta“.+
29 Și după cum a spus mai înainte Isaia: „Dacă Iehova al armatelor+ nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi ajuns ca Sodoma și am fi fost ca Gomora“.+
30 Ce vom spune deci? Că oamenii națiunilor, deși nu urmăreau dreptatea, au ajuns la dreptate+ — dreptatea care vine prin credință+ —,
31 dar Israelul, deși urmărea o lege a dreptății, n-a ajuns la această lege.+
32 De ce? Deoarece nu o urmărea prin credință, ci prin lucrări.+ Ei s-au poticnit în „piatra de poticnire“,+
33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră+ de poticnire și o stâncă de cădere,+ iar cine își întemeiază credința pe ea nu va fi dezamăgit“.+
