Rut 1:1-22
1 Pe vremea judecătorilor+ peste țară s-a abătut o foamete.+ Atunci un bărbat din Betleemul+ lui Iuda s-a dus să locuiască în câmpiile Moabului+ ca străin, el, soția lui și cei doi fii ai lui.
2 Numele bărbatului era Elimelec, numele soției lui, Naomi, iar numele celor doi fii ai lui, Mahlon și Chilion, efratiți+ din Betleemul lui Iuda. În cele din urmă, ei au ajuns în câmpiile Moabului și au rămas acolo.
3 După un timp, Elimelec, soțul lui Naomi, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Mai târziu, bărbații aceștia și-au luat soții moabite.+ Numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte, Rut.+ Și au mai locuit acolo cam zece ani.
5 După un timp au murit și Mahlon, și Chilion, astfel că femeia a rămas fără cei doi copii și fără soț.
6 Atunci ea s-a sculat împreună cu nurorile ei ca să se întoarcă din câmpiile Moabului, fiindcă auzise în câmpia Moabului că Iehova își îndreptase atenția spre poporul său,+ dându-i pâine.+
7 A plecat deci din locul unde trăise până atunci,+ însoțită de cele două nurori ale ei; și ele au pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8 În cele din urmă, Naomi le-a zis celor două nurori: „Duceți-vă, întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei. Iehova să se poarte cu bunătate iubitoare față de voi,+ așa cum v-ați purtat și voi față de bărbații care sunt morți acum și față de mine.+
9 Iehova să vă facă un dar+ și să găsiți odihnă+ fiecare în casa soțului ei“. Apoi le-a sărutat,+ iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.
10 Și îi ziceau: „Nu, ci vom merge cu tine la poporul tău“.+
11 Dar Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele. De ce să veniți cu mine? Mai am eu în pântecele meu fii care să devină soții voștri?+
12 Întoarceți-vă, fiicele mele, și duceți-vă, căci sunt prea bătrână ca să mai fiu soția unui soț. Chiar dacă aș zice că mai am speranță să fiu soția unui soț în noaptea aceasta și să nasc fii,+
13 i-ați aștepta voi până ar crește? Ați rămâne voi singure pentru ei și nu v-ați mărita? Nu, fiicele mele, căci mare îmi este amărăciunea când mă gândesc la voi, pentru că mâna lui Iehova s-a întins împotriva mea“.+
14 Atunci ele și-au ridicat glasul și au plâns iarăși, după care Orpa a sărutat-o pe soacra ei și a plecat. În schimb, Rut s-a alipit de ea.+
15 Dar Naomi a zis: „Iată! Cumnata ta văduvă s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei.+ Întoarce-te împreună cu cumnata ta“.+
16 Însă Rut i-a zis: „Nu insista să te părăsesc, să mă întorc și să nu mai merg cu tine, căci unde vei merge tu voi merge și eu și unde vei înnopta tu voi înnopta și eu.+ Poporul tău va fi poporul meu+ și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.+
17 Unde vei muri tu voi muri și eu+ și acolo voi fi înmormântată. Așa să-mi facă Iehova, ba chiar mai rău,+ dacă altceva în afară de moarte mă va despărți de tine“.
18 Când a văzut că insista să meargă cu ea,+ Naomi nu a mai spus nimic.
19 Și-au continuat deci drumul împreună până au ajuns la Betleem.+ De îndată ce au ajuns la Betleem, tot orașul s-a pus în mișcare din cauza lor,+ iar femeile ziceau: „Aceasta este Naomi?“+
20 Dar ea le zicea femeilor: „Nu-mi mai spuneți Naomi*, ci spuneți-mi Mara*, fiindcă Cel Atotputernic+ m-a umplut de amărăciune.+
21 Când am plecat, eram în belșug,+ dar Iehova a făcut să mă întorc cu mâinile goale.+ De ce să mă numiți Naomi, când Iehova m-a umilit+ și Cel Atotputernic a adus nenorocirea asupra mea?“+
22 Astfel, Naomi s-a întors și Rut, moabita, nora ei, era cu ea când s-a întors din câmpiile Moabului.+ Ele au ajuns la Betleem+ pe la începutul secerișului orzului.+
