În timpul lui Isus și al apostolilor, numele divin, sau Tetragrama, apărea în manuscrisele ebraice ale „Vechiului Testament”. (Vezi Apendicele A4 și A5.) Numele divin apărea și în Septuaginta, traducerea în greacă a „Vechiului Testament”, care era folosită pe scară largă în secolul I e.n. La vremea aceea, în Septuaginta numele divin era reprezentat cu caractere ebraice (YHWH) sau transliterat în limba greacă (IAO). Acest lucru este confirmat de unele fragmente de manuscrise ale Septuagintei care au supraviețuit până în prezent și care datează din secolul I e.n. sau de dinainte. Prin urmare, când scriitorii inspirați ai „Noului Testament” citau versete din „Vechiul Testament” care conțineau numele divin, ei trebuie să fi văzut în text fie Tetragrama, fie transliterarea ei în greacă.

Totuși, în prezent nu avem la dispoziție niciun manuscris al „Noului Testament” din secolul I e.n., astfel că nu putem verifica dacă scriitorii textelor grecești originale ale „Noului Testament” au folosit Tetragrama. Cele mai vechi manuscrise grecești disponibile ale „Noului Testament” datează din aproximativ 200 e.n. sau de mai târziu, iar manuscrisele mai complete datează din secolul al IV-lea e.n., fiind realizate la mult timp după scrierea textelor originale. Însă, la un moment dat în secolul al II-lea sau în prima parte a secolului al III-lea e.n., copiștii au început să înlocuiască Tetragrama cu titluri cum ar fi „Domnul” ori „Dumnezeu” sau să copieze manuscrise în care se făcuse deja această înlocuire. a

Din cauza acestui obicei al copiștilor, cei care traduc „Noul Testament” întâmpină o adevărată provocare. Când un traducător întâlnește un citat din „Vechiul Testament” în „Noul Testament”, el nu găsește Tetragrama în textul grecesc pe care îl traduce. Totuși, trebuie să țină cont de doi factori esențiali: 1) este posibil ca citatul din „Vechiul Testament” să conțină Tetragrama în textul ebraic original și 2) textul grecesc pe care îl folosește are la bază manuscrise ce datează dintr-o perioadă în care copiștii înlocuiau în mod regulat numele divin cu unele titluri. Prin urmare, traducătorul trebuie să ia o decizie importantă: va urma textul grecesc, în care apare titlul Kýrios sau Theós în locul Tetragramei, sau va încerca să determine unde apărea Tetragrama în manuscrisele grecești originale?

În realitate, problema se reduce la următoarea întrebare: Având în vedere că Tetragrama apărea în textul ebraic original citat de scriitorii Bibliei din secolul I, este oare posibil ca ei să o fi înlocuit în mod deliberat cu termenul Kýrios sau Theós când citau din „Vechiul Testament”? De-a lungul secolelor, numeroși traducători ai Bibliei au ajuns la concluzia că nu așa au stat lucrurile. Prin urmare, ei s-au simțit obligați să restabilească numele divin în traducerile „Noului Testament” pe care le-au realizat. Cei care au tradus Scripturile grecești creștine ale Traducerii lumii noi împărtășesc acest punct de vedere. b

Următoarele două secțiuni ale Apendicelui C prezintă versetele în care numele „Iehova” apare în textul Scripturilor grecești creștine în Traducerea lumii noi. c Apendicele C2 menționează versetele ce conțin citate directe sau indirecte din „Vechiul Testament” în care apare Tetragrama în textul ebraic original. Apendicele C3 menționează versetele care nu conțin citate directe sau indirecte din „Vechiul Testament” și oferă argumente în favoarea restabilirii numelui divin în versetele respective.

Apendicele C4 prezintă o listă cu unele traduceri ale „Noului Testament” care au restabilit numele divin în anumite versete. d (Ele apar ca referințe în Apendicele C2 și C3.) Unele dintre ele au restabilit numele divin nu doar în citatele directe din „Vechiul Testament”, ci și în alte versete, în care contextul sau alți factori au justificat o asemenea decizie. Niciuna dintre aceste traduceri nu a fost realizată de Martorii lui Iehova. e Lista conține traduceri în ebraică și în multe alte limbi. Pentru simplitate, ele sunt identificate prin litera J urmată de un număr. (Litera J reprezintă inițiala numelui „Jehovah” [„Iehova” în engleză].) O listă cu peste 120 de limbi și dialecte în care numele divin apare în textul „Noului Testament”, sau al Scripturilor grecești creștine, se găsește în Apendicele A5.