Eclesiastul 2:1-26

2  Am zis în inima mea: „Hai să gust plăcerea* și să văd binele pe care îl aduce ea”. Dar iată că și aceasta este deșertăciune.  2  Am zis despre râs: „Este o nebunie!” și despre plăcere*: „La ce folosește?”. 3  Am hotărât în inima mea să văd ce înseamnă desfătarea cu vin,+ păstrându-mi în același timp înțelepciunea; am încercat chiar și prostia, ca să văd ce este cel mai bine să facă oamenii în puținele zile pe care le au de trăit sub ceruri. 4  Am făcut lucrări mari:+ Mi-am construit case+ și mi-am plantat vii.+ 5  Mi-am făcut grădini și parcuri și am plantat în ele tot felul de pomi fructiferi. 6  Mi-am făcut bazine de apă ca să ud copacii tineri din dumbravă*. 7  Mi-am luat servitori și servitoare+ și am avut servitori născuți în casa mea*. De asemenea, am avut multe animale – cirezi și turme+ – , mai multe decât toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim. 8  Mi-am strâns argint și aur,+ bogățiile regilor și ale provinciilor.+ Mi-am adus cântăreți și cântărețe, precum și desfătarea fiilor oamenilor: o femeie, ba chiar multe femei. 9  Am devenit mare și i-am întrecut pe toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim.+ Și nu mi-am pierdut înțelepciunea. 10  Nu mi-am refuzat nimic din ce mi-am dorit*.+ Nu mi-am oprit inima de la niciun fel de plăcere*. Inima mi se bucura de toată truda mea și aceasta mi-a fost răsplata* pentru toată truda mea.+ 11  Dar, când am reflectat la toate lucrările pe care le făcuseră mâinile mele și la toată truda cu care mă trudisem,+ am înțeles că totul era deșertăciune și goană după vânt;+ nu era nimic cu adevărat valoros* sub soare.+ 12  Apoi am cercetat înțelepciunea, nebunia și prostia.+ (Fiindcă ce poate să facă omul care vine după rege? Doar ce s-a făcut deja.) 13  Și am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât prostia,+ așa cum lumina este mai de folos decât întunericul. 14  Înțeleptul are ochii deschiși*,+ dar cel fără minte umblă în întuneric.+ Am înțeles însă că toți au același sfârșit.+ 15  Și am zis în inima mea: „Ce se întâmplă cu cel fără minte se va întâmpla și cu mine”.+ Atunci ce am câștigat devenind atât de înțelept? Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune”. 16  Căci nici amintirea celui înțelept, nici amintirea celui fără minte nu rămân pentru totdeauna.+ În zilele care vor veni, toți vor fi dați uitării. Și cum va muri cel înțelept? Ca și cel fără minte.+ 17  Și am ajuns să urăsc viața,+ deoarece tot ce se face sub soare mi s-a părut chinuitor, căci totul este deșertăciune+ și goană după vânt.+ 18  Am ajuns să urăsc toate lucrurile pentru care am trudit sub soare,+ pentru că trebuie să le las omului care va veni după mine.+ 19  Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nesăbuit?+ Totuși, va ajunge stăpân peste toate lucrurile pe care le-am obținut sub soare cu multă trudă și înțelepciune. Și aceasta este deșertăciune. 20  Astfel, inima mi-a fost cuprinsă de disperare din cauza întregii trude cu care mă trudisem sub soare. 21  Căci, deși un om trudește, folosindu-și înțelepciunea, cunoștința și îndemânarea, va trebui să-și dea partea* unui om care nu a muncit pentru ea.+ Și aceasta este deșertăciune și un mare rău*. 22  Ce folos are omul din toată truda lui și din ambiția care îl face* să trudească sub soare?+ 23  Căci, în toate zilele lui, activitatea lui îi aduce durere și necaz;+ nici chiar noaptea inima lui nu are odihnă.+ Și aceasta este deșertăciune. 24  Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea și să se bucure de* truda lui.+ Am înțeles că și aceasta vine din mâna adevăratului Dumnezeu.+ 25  Fiindcă cine mănâncă și bea mai bine decât mine?+ 26  Omului care îi este plăcut, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie,+ dar pe cel păcătos îl face să strângă și să adune doar ca să-i dea celui care îi este plăcut adevăratului Dumnezeu.+ Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Note de subsol

Sau „veselia”.
Sau „veselie”.
Sau „pădure”.
Lit. „fii ai casei”.
Lit. „ce mi-au cerut ochii”.
Sau „veselie”.
Sau „partea”.
Sau „nimic de folos”.
Lit. „își are ochii în cap”.
Sau „să dea totul”.
Sau „o mare nenorocire”.
Lit. „și din strădania inimii lui”.
Sau „să-și bucure sufletul cu”.

Note de studiu

Multimedia