Eclesiastul 5:1-20
5 Fii atent la pașii tăi când te duci la casa adevăratului Dumnezeu+ și apropie-te mai degrabă să asculți+ decât să aduci o jertfă, cum fac cei fără minte,+ fiindcă ei nu-și dau seama că ceea ce fac este rău.
2 Nu te grăbi să deschizi gura și să nu ți se pripească inima să rostească vreun cuvânt înaintea adevăratului Dumnezeu,+ fiindcă adevăratul Dumnezeu este în ceruri, dar tu ești pe pământ. De aceea, cuvintele să-ți fie puține.+
3 Căci visele vin din mulțimea grijilor,+ iar vorbăria celui fără minte vine din mulțimea cuvintelor.+
4 Când îi faci o promisiune solemnă lui Dumnezeu, nu întârzia s-o împlinești,+ pentru că el nu-și găsește plăcerea în cei fără minte.+ Împlinește promisiunea pe care o faci.+
5 Mai bine să nu faci nicio promisiune decât să faci o promisiune și să n-o împlinești.+
6 Nu lăsa gura să te facă să păcătuiești*+ și nu spune înaintea îngerului* că a fost o greșeală.+ De ce să-l mânii pe adevăratul Dumnezeu prin ceea ce spui, iar el să distrugă lucrarea mâinilor tale?+
7 Căci, așa cum din mulțimea grijilor vin visele,+ tot așa din mulțimea cuvintelor vine deșertăciunea. Așadar, teme-te de adevăratul Dumnezeu!+
8 Dacă vezi că săracii sunt asupriți și că nu se face judecată și dreptate în regiunea ta, nu te mira de lucrul acesta.+ Fiindcă peste un demnitar veghează unul mai mare decât el și peste ei sunt alții și mai mari.
9 Mai mult, roadele pământului sunt pentru toți; chiar și regele mănâncă din ceea ce se cultivă pe ogor.+
10 Cine iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu se satură de câștig.+ Și aceasta este deșertăciune.+
11 Când lucrurile bune se înmulțesc, se înmulțesc și cei care le mănâncă.+ Și ce folos are stăpânul lor, decât că se uită la ele?+
12 Dulce este somnul celui care slujește, indiferent că mănâncă puțin sau mult; dar pe cel bogat nu-l lasă belșugul să doarmă.
13 Am văzut sub soare un mare rău*: bogății strânse de stăpânul lor spre paguba lui.
14 El pierde aceste bogății în urma unei afaceri* nereușite, iar când i se naște un fiu, nu mai are nimic.+
15 Gol a ieșit omul din pântecele mamei lui și gol se va duce, așa cum a venit.+ Și nu poate lua cu el nimic din toată truda lui.+
16 Și acesta este un mare rău*: Cum a venit omul, așa se va duce; și ce folos are cel care se trudește în vânt?+
17 Ba mai mult, în toate zilele, el mănâncă în întuneric, cu multă supărare, boală și mânie.+
18 Iată ce am văzut că este bine și frumos: Omul să mănânce, să bea și să se bucure de toată truda+ cu care se trudește sub soare în puținele zile de viață pe care i le-a dat adevăratul Dumnezeu, căci aceasta îi este răsplata*.+
19 De asemenea, când adevăratul Dumnezeu îi dă unui om bogății și bunuri+ și îi permite să se folosească de ele, el să-și ia răsplata* și să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu.+
20 Astfel, omul acela nu se gândește prea mult la* zilele trecătoare ale vieții lui, fiindcă adevăratul Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.+
Note de subsol
^ Sau „mesagerului”.
^ Sau „să-ți ducă în păcat carnea”.
^ Sau „o mare nenorocire”.
^ Sau „activități”.
^ Sau „o mare nenorocire”.
^ Sau „partea”.
^ Sau „partea”.
^ Sau „nu-și amintește de”.