bătrânii: Lit. „bărbații în vârstă”. Aici termenul grecesc presbýteros este folosit cu referire la bărbații care dețineau o anumită responsabilitate în congregația creștină din secolul I. În acest context, bătrânii congregației din Ierusalim sunt menționați alături de apostoli. Ei constituiau grupul la care s-au dus Pavel, Barnaba și unii frați din Antiohia din Siria pentru a rezolva chestiunea circumciziei. Așa cum în Israelul natural unii bătrâni ofereau îndrumare întregii națiuni, bătrânii din Ierusalim și apostolii slujeau drept corp de guvernare pentru toate congregațiile creștine din secolul I. Acest lucru demonstrează că grupul care alcătuia corpul de guvernare, format inițial din cei 12 apostoli, avea acum mai mulți membri. (Fa 1:21, 22, 26; vezi notele de studiu de la Mt 16:21; Fa 11:30)

chestiune: Sau „dispută”. Termenul grecesc zḗtēma se referă deseori la un subiect controversat sau dezbătut intens. El este înrudit cu verbul grecesc zētéō, care înseamnă „a căuta”. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:7.)

convertirea: Cuvântul grecesc folosit aici, epistrophē, provine dintr-un verb care înseamnă „a se întoarce”, „a veni înapoi”. (Ioa 12:40; 21:20; Fa 15:36) Când are o conotație spirituală, acest termen poate transmite ideea de întoarcere sau de venire înapoi la Dumnezeul adevărat și de abandonare a închinării la idoli și la dumnezei falși. (Acest verb apare în Fa 3:19; 14:15; 15:19; 26:18, 20; 2Co 3:16.) În 1Te 1:9, verbul este folosit în sintagma „cum v-ați întors de la idolii voștri la Dumnezeu”. Convertirea este precedată de căință. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2, 8; Fa 3:19; 26:20.)

unii din secta fariseilor: După cât se pare, acești creștini erau încă identificați într-o oarecare măsură cu grupul fariseilor, din care făcuseră parte în trecut. (Compară cu nota de studiu de la Fa 23:6.)

o discuție lungă: Sau „o dezbatere aprinsă”. Termenul grecesc folosit aici este înrudit cu verbul ze·teʹo, care înseamnă „a căuta”; el înseamnă și „cercetare”, „investigare”. (Kingdom Interlinear) Folosirea acestui termen indică faptul că apostolii și bătrânii au analizat cu atenție problema în discuție punând întrebări, făcând investigații minuțioase și, fără îndoială, exprimându-și în mod deschis punctele de vedere diferite.

minuni: Sau „prevestiri”. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:19.)

Iacov: Probabil fratele vitreg al lui Isus și cel menționat în Fa 12:17. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:55; Fa 12:17.) Se pare că atunci când problema circumciziei a fost prezentată înaintea ʻapostolilor și a bătrânilor din Ierusalim’, cel care a prezidat întrunirea a fost Iacov. (Fa 15:1, 2) Referindu-se, după toate probabilitățile, la acea ocazie, Pavel menționează că Iacov, Chifa (Petru) și Ioan erau „considerați stâlpi” ai congregației din Ierusalim. (Ga 2:1-9)

Simeon: Adică Simon Petru. Forma grecească Symeṓn reflectă îndeaproape forma ebraică a numelui (Simeon). Folosirea variantei grecești, o reflectare a formei evreiești a numelui, sugerează că limba vorbită la această întrunire a fost ebraica. În Biblie, apostolul Petru este menționat o singură dată cu această variantă a numelui. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:2.)

un popor pentru numele său: Această expresie ar putea face aluzie la unele declarații din Scripturile ebraice potrivit cărora Iehova și-a ales un popor ca proprietate specială. (Ex 19:5; De 7:6; 14:2; 26:18, 19) Noul popor care purta numele lui Iehova, „Israelul lui Dumnezeu” (adică Israelul spiritual), avea să includă de acum înainte și credincioși neevrei. (Ga 6:16; Ro 11:25, 26a; Re 14:1) Ei trebuiau să-i aducă laude Celui pe care îl reprezentau și să-i glorifice public numele. (1Pe 2:9, 10) La fel ca Israelul literal, membrii Israelului spiritual au fost numiți de Iehova ʻpoporul întocmit pentru el ca să istorisească faptele sale demne de laudă’. (Is 43:21) Acei creștini din secolul I au proclamat cu mult curaj că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, demascându-i pe toți dumnezeii falși cărora li se aducea închinare pe atunci. (1Te 1:9)

cuvintele Profeților: Cuvântarea lui Simeon, adică Simon Petru (Fa 15:7-11), și dovezile prezentate de Barnaba și de Pavel (Fa 15:12) i-au amintit, probabil, lui Iacov versete biblice pertinente care au contribuit la clarificarea subiectului în discuție. (Ioa 14:26) După ce a afirmat că ceea ce fusese prezentat era „în armonie cu cuvintele Profeților”, Iacov a citat din Am 9:11, 12, carte inclusă în acea parte a Scripturilor ebraice numită în mod obișnuit „Profeții”. (Mt 22:40; Fa 15:16-18; vezi nota de studiu de la Lu 24:44)

cortul lui David: Sau „coliba (casa) lui David”. Iehova a promis că regatul lui David ʻva rămâne pentru totdeauna’. (2Sa 7:12-16) „Cortul lui David”, cu alte cuvinte, casa sa regală, sau dinastia, a căzut odată cu detronarea regelui Zedechia. (Eze 21:27) După această dată niciun rege din linia lui David nu a mai stat pe „tronul lui Iehova” în Ierusalimul pământesc. (1Cr 29:23) Însă Iehova avea să reconstruiască cortul simbolic al lui David prin descendentul lui David, Isus, care urma să fie Rege pentru totdeauna. (Fa 2:29-36) Iacov a arătat că această reconstruire prezisă de Amos (restabilirea liniei regale a lui David) avea să includă strângerea discipolilor lui Isus (moștenitorii Regatului) atât dintre evrei, cât și dintre neevrei. (Am 9:11, 12)

pentru ca aceia care rămân să-l caute stăruitor pe Iehova: Așa cum se arată în nota de studiu de la Fa 15:15, Iacov a citat aici din Am 9:11, 12. Totuși, unele porțiuni din acest pasaj sunt redate în mod diferit comparativ cu textul ebraic disponibil la ora actuală. În opinia unora, această diferență se datorează faptului că Iacov a citat din Septuaginta, o traducere în greacă a Scripturilor ebraice. Însă, când s-a referit la Petru, Iacov a folosit forma grecească a numelui acestuia (Simeon), care reflectă îndeaproape varianta ebraică, ceea ce sugerează că limba în care s-a vorbit la această întrunire a fost ebraica. (Fa 15:14) În acest caz, o altă explicație ar fi aceea că Iacov a citat aceste versete în ebraică, dar că Luca a consemnat citatul apelând la redarea din Septuaginta. Luca, Iacov și alți scriitori ai Bibliei au procedat la fel când au citat din Scripturile ebraice. Deși unele dintre versetele citate din Septuaginta diferă într-o oarecare măsură de textul ebraic disponibil în prezent, Iehova a permis ca scriitorii Bibliei să folosească această traducere în scrierile lor, ele devenind astfel parte a relatărilor inspirate. (2Ti 3:16) În ce privește citatul din Am 9:12, este demn de reținut că Septuaginta conține redarea „câți au mai rămas dintre oameni”, în timp ce manuscrisele ebraice disponibile conțin redarea „ceea ce rămâne din Edom”. Unii bibliști sugerează că această diferență de redare s-ar putea datora faptului că în ebraica veche cuvântul pentru „oameni” este foarte asemănător ca grafie cu termenul pentru „Edom”. Și termenii ebraici redați prin „a căuta” și „a lua în stăpânire” au grafie asemănătoare. Potrivit opiniei unora, redarea din Am 9:12, în versiunea Septuagintei, se bazează pe un text ebraic antic care este diferit de cel disponibil în prezent; însă aceasta rămâne doar o supoziție. Oricare ar fi realitatea, Septuaginta și textul masoretic transmit amândouă esența argumentației lui Iacov, arătând că Amos a prezis că neevreii vor purta numele lui Iehova.

Iehova: Iacov spune în Fa 15:14 că Simeon a relatat „cum … Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre națiuni”, iar în versetul 19 vorbește despre „aceia din națiuni care se întorc la Dumnezeu”. În versetul 17, el citează din Am 9:11, 12. În textul ebraic original, numele divin apare o singură dată, în expresia „zice Iehova”. Totuși, termenul grecesc Kýrios (Domnul) apare de două ori în Fa 15:17, de fiecare dată cu referire la Iehova. Având în vedere contextul, corespondența cu Scripturile ebraice și modul în care este folosit termenul Kýrios în Septuaginta și în alte pasaje din Scripturile grecești creștine, există motive întemeiate de a folosi numele divin în ambele ocurențe ale termenului Kýrios în acest verset. (Vezi Ap. C1 și C3, partea introductivă; Fa 15:17.)

împreună cu oameni din toate națiunile: Adică cu neevrei. Un neevreu care se circumcidea nu mai era considerat un om al națiunilor, ci devenea asemenea unui „israelit din naștere”. (Ex 12:48, 49) În zilele Esterei, mulți oameni din națiuni „se declarau iudei”. (Es 8:17) Este demn de remarcat că Septuaginta spune în Es 8:17 că „mulți din neamurile păgâne s-au tăiat împrejur și-au devenit iudei”. Profeția din Am 9:11, 12, așa cum este citată aici, în Faptele, spune că „oameni din toate națiunile” (neevrei necircumciși) urmau să se alăture ʻcelor care rămâneau’ din casa lui Israel (evrei și prozeliți circumciși) și să devină „oameni numiți cu numele” lui Iehova. Pe baza acestei profeții, discipolii au înțeles că oamenii necircumciși din națiuni nu trebuiau să fie circumciși pentru a fi aprobați de Dumnezeu.

oameni numiți cu numele meu: Sau „oameni peste care a fost chemat numele meu”. În Scripturile ebraice se spune că numele lui Iehova era chemat peste israeliți, indicându-se astfel că aceștia erau poporul său. (De 28:10; 2Cr 7:14; Is 43:7; 63:19; Da 9:19) De asemenea, Iehova ʻși-a pus numele’ peste Ierusalim și peste templu, recunoscând acest loc drept centrul aprobat al închinării curate. (2Re 21:4, 7)

spune Iehova: În acest citat din Am 9:12, numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH), apare în textul ebraic original. (Vezi Ap. C.)

care face aceste lucruri, [v. 18] cunoscute din vechime: Sau, potrivit altei interpretări a textului grecesc, aceste cuvinte ar putea fi redate prin „care a făcut ca aceste lucruri să fie [v. 18] cunoscute din vechime”.

părerea mea este: Sau „hotărârea (concluzia) mea este”. Lit. „judec”. După modul în care este folosită aici, expresia greacă nu arată că Iacov, care prezida, probabil, întrunirea, ar fi încercat să-i impună întregului grup punctul său de vedere. Mai degrabă, el le-a supus atenției un mod de acțiune bazat pe dovezile prezentate, precum și ceea ce spuneau Scripturile cu privire la acest subiect. Potrivit unui lexicon, termenul grecesc are, în acest context, sensul de „a emite o judecată ținând cont de mai mulți factori”. Prin urmare, verbul folosit aici nu se referă la o hotărâre judecătorească, ci la concluzia la care a ajuns Iacov pe baza versetului citat.

imoralitate sexuală: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, care este folosit în Biblie ca termen general, cu referire la anumite practici sexuale interzise de Dumnezeu. Acestea includ adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea. (Vezi Glosarul.)

animale strangulate: Sau „animale ucise, al căror sânge nu a fost scurs”. Interdicția menționată în verset se aplica, după toate probabilitățile, și la animalele care mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor răni provocate de alte animale. În ambele cazuri, era vorba despre animale din corpul cărora sângele nu fusese scurs în mod corespunzător. (Ex 22:31; Le 17:15; De 14:21)

Moise: Aici Iacov face referire la scrierile lui Moise, care includ nu numai codul Legii, ci și o consemnare a modului în care Dumnezeu a acționat față de poporul său, precum și îndrumări privitoare la voința sa, anterioare promulgării Legii. De exemplu, cartea Geneza prezintă punctul de vedere al lui Iehova referitor la sânge, adulter și idolatrie. (Ge 9:3, 4; 20:2-9; 35:2, 4) Astfel, Iehova a dezvăluit principii valabile pentru toți oamenii, evrei sau neevrei. Hotărârea consemnată în Fa 15:19, 20 nu trebuia ʻsă-i tulbure’ pe creștinii neevrei constrângându-i să respecte numeroasele prevederi ale Legii mozaice. În plus, ea respecta conștiința creștinilor evrei, care, de-a lungul anilor, îl auziseră pe Moise . . . citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat. (Vezi notele de studiu de la Lu 4:16; Fa 13:15.) Modul de viață recomandat avea să întărească legăturile dintre creștinii evrei și cei neevrei.

citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat: Vezi notele de studiu de la Lu 4:16; Fa 13:15.

apostolii, bătrânii: Vezi nota de studiu de la Fa 15:2.

Salutare!: Termenul grecesc khaírō, care înseamnă literalmente „a se bucura”, este folosit aici ca formulă de salut, având sensul: „Să vă meargă bine!”. Introducerea la această scrisoare privind circumcizia, care a fost trimisă congregațiilor, respectă stilul epistolar specific Antichității. La început s-a menționat scriitorul, apoi destinatarul și, în cele din urmă, formula de salut obișnuită. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:26.) Dintre toate scrisorile inspirate care constituie cărți ale Scripturilor grecești creștine, numai scrisoarea lui Iacov folosește termenul grecesc khaírō ca formulă de salut, așa cum apare în această scrisoare redactată de corpul de guvernare din secolul I. (Iac 1:1) Discipolul Iacov a luat parte la redactarea acestei scrisori, ceea ce susține concluzia că scriitorul cărții Iacov este unul și același cu Iacov menționat aici, în Faptele 15, care a avut un rol important în cadrul întrunirii referitoare la circumcizie.

să vă zdruncine convingerile: Sau „să vă deruteze sufletele”. În acest context, termenul psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, se referă la persoana însăși. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

în unanimitate: Lit. „cu aceeași minte”. Termenul grecesc homothymadón apare de mai multe ori în cartea Faptele, indicând adesea unitatea deosebită care exista între primii creștini. În unele contexte, termenul este redat prin „într-un gând” (Fa 1:14), „într-un singur gând” (Fa 2:46) și „cu toții” (Fa 4:24).

și-au riscat viața: Aici cuvântul „viața” redă forma de plural a termenului grecesc psykhḗ, tradus de obicei prin „suflet”. El poate face referire la o persoană sau la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.) Întreaga sintagmă ar putea fi înțeleasă ca însemnând „au renunțat la viața (la sufletul) lor” sau „și-au dedicat viața (pe ei înșiși)”.

să vă abțineți: Sau „să stați departe”. Verbul folosit aici poate fi aplicat la toate practicile enumerate în continuare. Creștinii trebuiau să evite idolatria, imoralitatea sexuală și consumarea cărnii provenite de la animale strangulate, din care sângele nu fusese scurs într-un mod corespunzător. Când se referă la abținerea de la sânge, acest verb înseamnă nu numai evitarea consumării sângelui, ci și a oricărei forme neadecvate de folosire a sângelui, prin aceasta dovedindu-se respect față de caracterul sacru al sângelui. (Le 17:11, 14; De 12:23)

să vă abțineți . . . de la sânge: Această prevedere se bazează în principal pe porunca de a nu consuma sânge, dată de Dumnezeu lui Noe și fiilor acestuia și, prin extensie, întregii omeniri. (Ge 9:4-6) Opt secole mai târziu, Dumnezeu a inclus această poruncă în Legea pe care le-a dat-o israeliților. (Le 17:13-16) După alte 15 secole, el a repetat-o congregației creștine, așa cum se menționează în acest verset. În ochii lui Dumnezeu, abținerea de la sânge este la fel de importantă ca evitarea idolatriei și a imoralității sexuale.

animale strangulate: Vezi nota de studiu de la Fa 15:20.

imoralitate sexuală: Vezi nota de studiu de la Fa 15:20.

Fiți sănătoși!: Sau „Toate cele bune!”. Expresia greacă folosită aici era specifică scrisorilor din acea perioadă. Aceasta nu înseamnă neapărat că cerințele menționate imediat înaintea sintagmei grecești constituiau măsuri privind sănătatea, ca și cum creștinii ar fi avut o sănătate mai bună dacă s-ar fi abținut de la lucrurile respective. Expresia era, în realitate, o formulă de încheiere, prin care i se ura destinatarului putere, sănătate și fericire. Ea avea același rol ca și expresia ebraică şalốm, prin intermediul căreia i se ura cuiva pace. (Ex 4:18; Ju 18:6; 19:20; 1Sa 1:17) De fapt, o traducere în ebraica modernă a Scripturilor grecești creștine (având simbolul J²² în Ap. C4) redă expresia prin şalốm laḥém, care înseamnă „Să aveți pace!”.

Unele manuscrise grecești târzii și unele traduceri vechi în alte limbi adaugă, cu mici diferențe de redare, următoarele: „Dar Sila s-a hotărât să rămână cu ei; și Iuda a plecat singur la Ierusalim”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele cele mai vechi și demne de încredere și, prin urmare, nu fac parte din textul original al cărții Faptele. Probabil că acest pasaj a fost o notă marginală la Fa 15:40, adăugată, cu timpul, în textul unui număr mic de manuscrise. (Vezi Ap. A3.)

cuvântul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 8:25 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 15:35.

cuvântul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 8:25 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 15:36.

a lui Iehova: În cartea Faptele, expresia bunătate nemeritată este asociată în majoritatea cazurilor cu Dumnezeu. (Fa 11:23; 13:43; 20:24, 32) În Fa 14:26, apare expresia similară „încredințați . . . bunătății nemeritate a lui Dumnezeu”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Fa 15:40.)