a discutat: Pavel nu s-a mulțumit să anunțe vestea bună, ci a și explicat-o și a adus dovezi din Scripturi, adică din Scripturile ebraice inspirate. El a făcut mai mult decât să citească din Scripturi: a adus argumente și și-a adaptat argumentația la auditoriu. Verbul grecesc dialégomai înseamnă „a se angaja într-un schimb de idei”, „a conversa”, „a discuta”. Sensul verbului presupune interacțiune cu alții. Acest termen grecesc apare și în Fa 17:17; 18:4, 19; 19:8, 9; 20:7, 9.

dovedind cu citate: Sensul literal al termenului grecesc este „a pune alături (a așeza unul lângă altul)”. Aceasta sugerează că Pavel a comparat cu atenție profețiile mesianice din Scripturile ebraice cu evenimentele din viața lui Isus, arătând cum a împlinit Isus acele profeții.

conducătorii orașului: Sau „conducătorii cetățenilor”. Lit. „poliarhii”. Termenul grecesc politárkhēs nu apare în literatura greacă clasică. Cu toate acestea, în zona Tesalonicului, precum și în mai multe locuri din provincia Macedonia au fost descoperite inscripții conținând acest titlu, unele dintre ele datând din secolul I î.e.n. Aceste descoperiri confirmă exactitatea cărții Faptele și atestă că, din punct de vedere istoric, narațiunea lui Luca este demnă de încredere.

Cezarului: Sau „împăratului”. Împăratul roman din acea vreme era Claudiu, care a domnit între anii 41 și 54 e.n. (Fa 11:28; 18:2; vezi nota de studiu de la Mt 22:17 și Glosarul)

cercetând cu atenție: Sau „studiind în profunzime”. Termenul grecesc anakrínō a fost definit drept „a cerne”, „a împărți”, „a separa”. El este folosit uneori și cu referire la o audiere judiciară. (Lu 23:14; Fa 4:9; 28:18; 1Co 4:3) Așadar, în acest context, termenul transmite ideea de cercetare atentă și minuțioasă, asemănătoare celei efectuate în cadrul unui proces. Cercetarea pe care au făcut-o evreii din Bereea nu a fost superficială; ei au făcut cercetări atente pentru a se convinge de exactitatea argumentelor aduse de Pavel și de Sila din Scripturi cu privire la faptul că Isus era promisul Mesia.

piață: Lit. agorá. Situată în nord-vestul Acropolei, piața din Atena se întindea pe o suprafață de aproximativ cinci hectare. Această piață nu era doar un loc în care se făcea comerț, ci și centrul vieții economice, politice și culturale a orașului. Atenienilor le plăcea să se adune în acest centru al vieții publice pentru a purta conversații intelectuale.

filozofi epicurieni: Discipoli ai filozofului grec Epicur (341-270 î.e.n.). Ei predau ideea conform căreia satisfacerea plăcerilor era scopul suprem al vieții. Epicurienii credeau în existența zeilor, dar considerau că aceștia nu erau interesați de oameni, nu îi recompensau, dar nici nu îi pedepseau. Prin urmare, orice rugăciune și jertfă erau inutile. Gândirea și acțiunile lor nu erau ghidate de principii morale. Ei îndemnau la moderație, întrucât în acest mod erau evitate consecințele negative ale exceselor. În opinia lor, cunoștința îi era necesară unei persoane doar pentru a o elibera de temerile și superstițiile religioase. Nici epicurienii, nici stoicii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la stoici, din acest verset.)

stoici: Adepți ai unei școli filozofice grecești care considerau că fericirea putea fi dobândită numai trăind în armonie cu rațiunea și cu natura. În opinia lor, un om cu adevărat înțelept era indiferent la durere sau la plăcere. Ei credeau că toate lucrurile erau parte intrinsecă a unei zeități impersonale și că sufletul uman provenea din această sursă. Unii stoici susțineau că sufletul avea să fie distrus în cele din urmă împreună cu universul, în timp ce alții considerau că sufletul avea să fie absorbit din nou de această divinitate. Nici stoicii, nici epicurienii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la filozofi epicurieni, din acest verset.)

palavragiul: Lit. „ciugulitorul de semințe”. Termenul grecesc care apare aici, spermológos, era folosit cu referire la o pasăre care ciugulește semințe. În sens figurat, avea o conotație depreciativă indicând o persoană care ciugulește sau adună resturi cerșind sau furând sau o persoană simplă și neinstruită care repetă frânturi de informații, fiind un flecar trândav. De fapt, acei oameni instruiți spuneau că Pavel flecărea despre lucruri pe care nu le înțelegea.

Areopag: Sau „Colina lui Ares”. Ares era zeul grec al războiului. Situat la nord-vest de Acropole, Areopagul era locul unde se întrunea de obicei tribunalul suprem din Atena. Termenul „Areopag” ar putea să se refere fie la colină, fie la acel tribunal. (Fa 17:34) De aceea, unii erudiți consideră că Pavel a fost dus pe acea colină sau în apropierea ei. Alții cred că el a fost interogat în fața membrilor tribunalului, reunit în altă parte, probabil în agoră. Întrucât Ares corespunde zeului roman Marte, în unele traduceri acest loc este numit „Colina lui Marte”.

stăteau: Sau „erau în vizită”. Termenul grecesc epidēméō, folosit aici, are sensul de „a se afla într-un loc în calitate de străin sau vizitator”.

Unui Dumnezeu necunoscut: Termenii grecești Agnṓstoi theói apăreau într-o inscripție aflată pe un altar din Atena. Atenienii își manifestau teama de zeități construind multe temple și altare, ajungând să înalțe altare chiar și unor zeități abstracte, precum Faima, Modestia, Energia, Persuasiunea și Mila. De teamă să nu omită niciun zeu, atrăgându-și astfel dezaprobarea acestuia, ei au dedicat un altar „unui Dumnezeu necunoscut”. Prin ridicarea acestui altar, ei admiteau existența unui Dumnezeu despre care nu știau nimic. Pavel s-a folosit cu iscusință de prezența acestui altar pentru a le vorbi ascultătorilor săi despre adevăratul Dumnezeu, care, până atunci, le fusese necunoscut.

lumea: În literatura greacă laică și mai ales în Biblie, termenul kósmos se referă cu precădere la omenire. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:10.) În scrierile grecești, termenul este folosit însă și cu referire la univers și la creație. Este posibil ca, aici, Pavel, care a încercat să găsească o bază comună cu interlocutorii săi greci, să fi folosit termenul cu acest sens.

temple făcute de mâini: Cuvântul grecesc kheiropoíētos apare și în Fa 7:48 și în Ev 9:11, 24. Spre deosebire de zeița greacă Atena și de alți zei greci, a căror glorie depindea de temple, sanctuare și altare făcute de oameni, Domnul Suveran al cerurilor și al pământului nu locuiește în temple literale. (1Re 8:27) Adevăratul Dumnezeu este mai mare decât orice idol din templele construite de oameni. (Is 40:18-26) Probabil că Pavel a făcut această remarcă deoarece văzuse multitudinea de temple și de altare dedicate diverșilor zei.

avem viață, ne mișcăm și existăm: Unii au emis ipoteza că această afirmație este un tricolon, procedeu specific retoricii grecești care constă în alăturarea a trei elemente paralele pentru exprimarea unei idei. Această tehnică a fost folosită de Platon, Sofocle și Aristotel în operele lor. În opinia unora, cuvintele lui Pavel fac aluzie la un poem al lui Epimenide, poet cretan care a trăit în secolul al VI-lea î.e.n.

unii dintre poeții voștri: Se pare că Pavel a citat cuvintele „căci și noi suntem copiii săi” din poemul Phaenomena, scris de poetul stoic Aratus. Cuvinte asemănătoare se găsesc și în alte scrieri grecești, precum Imn lui Zeus, compus de scriitorul stoic Cleantes. Este posibil ca Pavel să fi citat din poeți greci, întrucât exista obiceiul ca persoanele educate să citeze din operele clasice în argumentația lor.

pământul locuit: Aici, termenul grecesc oikouménē, redat prin „pământul locuit”, este folosit în sens larg și se referă la pământ ca locuință a omenirii. (Lu 4:5; Ro 10:18; Re 12:9; 16:14) În secolul I, acest termen era folosit și cu referire la vastul Imperiu Roman, pe teritoriul căruia erau răspândiți evreii. (Fa 24:5)

garanție: Sau „dovadă”. Lit. „credință”. Termenul grecesc pístis, redat de multe ori prin „credință”, este folosit, din câte se pare, în acest context pentru a transmite ideea de dovadă ce insuflă încredere deplină într-o promisiune.

judecător la tribunalul Areopagului: Sau „areopagitul”, adică membru al tribunalului Areopagului. (Vezi nota de studiu de la Fa 17:19.)