în limba ebraică: Vezi nota de studiu de la Ioa 5:2.

Gamaliel: Un învățător al Legii menționat de două ori în cartea Faptele, aici și în Fa 5:34. (Vezi nota de studiu de la Fa 5:34.)

adunarea bătrânilor: Sau „sfatul (corpul) bătrânilor”. Termenul grecesc presbytérion, din acest verset, este înrudit cu termenul presbýteros (lit. „bărbat în vârstă”), care este folosit în Biblie îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși uneori presbýteros este folosit și cu privire la bărbații vârstnici (așa cum este cazul în Lu 15:25 și în Fa 2:17), el nu se referă în exclusivitate la cei în vârstă. În acest context, construcția „adunarea bătrânilor” face referire, din câte se pare, la Sanhedrin, curtea supremă evreiască din Ierusalim, alcătuită din preoți principali, scribi și bătrâni. Aceste trei grupuri sunt menționate deseori împreună. (Mt 16:21; 27:41; Mr 8:31; 11:27; 14:43, 53; 15:1; Lu 9:22; 20:1; vezi nota de studiu de la Lu 22:66)

Nazarineanul: Vezi nota de studiu de la Mr 10:47.

n-au auzit glasul: Sau „n-au distins cuvintele”. În Fa 9:3-9, Luca relatează experiența trăită de Pavel în drum spre Damasc. Analiza acestor două contexte ne dă o imagine clară asupra celor întâmplate. Așa cum s-a explicat în nota de studiu de la Fa 9:7, bărbații care îl însoțeau pe Pavel au auzit „sunetul produs de un glas”, dar se pare că nu au distins cuvintele celui care vorbea. Prin urmare, ei nu au auzit glasul așa cum l-a auzit Pavel. Această concluzie concordă cu modul în care este folosit termenul grecesc pentru „a auzi” în Fa 22:7, unde, când Pavel spune că ‘a auzit un glas’, el spune, de fapt, că a auzit și a înțeles cuvintele. Spre deosebire de el, însoțitorii lui Pavel nu au înțeles mesajul transmis lui Pavel, probabil deoarece glasul era neinteligibil sau oarecum distorsionat. Se pare că în acest sens „n-au auzit [ei] glasul”. (Compară cu Mr 4:33; 1Co 14:2, unde același cuvânt grecesc pentru „a auzi” este redat prin „a înțelege”.)

recapătă-ți vederea!: Lit. „privește în sus!”. Termenul grecesc are, în esență, sensul de „a îndrepta privirea în sus” (Mt 14:19; Lu 19:5), dar poate face referire și la dobândirea capacității de a vedea (Ioa 9:11, 15, 18) sau la redobândirea vederii (Mr 10:52; Lu 18:42; Fa 9:12).

spală-ți păcatele chemând numele său: Nu apa botezului îi spală unei persoane păcatele, ci faptul că ea cheamă numele lui Isus, ceea ce presupune să manifeste credință în Isus și să își demonstreze credința prin fapte. (Fa 10:43; Iac 2:14, 18; vezi nota de studiu de la Ro 10:13)

am avut o viziune: Pentru o analiză a termenului grecesc ékstasis, redat aici prin „viziune”, vezi nota de studiu de la Fa 10:10. Unele traduceri în ebraică ale Scripturilor grecești creștine (având simbolurile J^{14, 17, 22} în Ap. C4) conțin redarea: „Mâna lui Iehova a fost peste mine”. O altă traducere (J¹⁸) redă aceste cuvinte astfel: „Spiritul lui Iehova m-a învăluit”.

martorul tău: Termenul grecesc pentru „martor”, mártys, se referă la cineva care asistă la o faptă sau la un eveniment. Întrucât au fost de față la anumite evenimente legate de viața, moartea și învierea lui Isus, unii creștini din secolul I au putut depune mărturie, sau au putut confirma, veridicitatea acestora. (Fa 1:21, 22; 10:40, 41) Cei care au manifestat ulterior credință în Isus au putut depune mărturie vorbind despre importanța vieții, a morții și a învierii sale. (Fa 22:15) Pavel a folosit cuvântul mártys cu acest sens când l-a numit pe Ștefan „martorul tău”, adică al lui Isus. În fața Sanhedrinului, Ștefan a depus o mărturie extraordinară despre Isus. De asemenea, el a fost primul care a depus mărturie că l-a văzut, într-o viziune specială, pe Isus întors la cer și stând la dreapta lui Dumnezeu, așa cum fusese profețit în Ps 110:1. (Fa 7:55, 56) Pentru creștini, depunerea de mărturie a presupus deseori înfruntarea opoziției, a închisorii, a bătăilor și chiar a morții, așa cum s-a întâmplat cu Ștefan, cu Iacov și cu alții. Prin urmare, termenul grecesc mártys a ajuns să desemneze ulterior „o persoană care depune mărturie cu prețul vieții, un martir”, cu alte cuvinte, cineva dispus mai degrabă să moară decât să renunțe la credință. În acest sens, Ștefan a devenit primul creștin martir, al cărui sânge . . . a fost vărsat deoarece a depus mărturie despre Cristos. (Vezi nota de studiu de la Fa 1:8.)

comandantul: Termenul grecesc khilíarkhos (chiliarh) înseamnă literalmente „comandant peste 1 000 (de soldați)”. El se referă la un comandant militar roman numit tribun. (Vezi nota de studiu de la Ioa 18:12.) În jurul anului 56 e.n., Claudiu Lisias a fost comandantul garnizoanei din Ierusalim. (Fa 23:22, 26) Așa cum se relatează în Faptele, capitolele 21 la 24, el a fost cel care l-a scăpat pe Pavel atât de furia gloatei, cât și a Sanhedrinului și care i-a trimis o scrisoare explicativă guvernatorului Felix când Pavel a fost trimis în secret la Cezareea.

centurionului: Centurionul era un ofițer în armata romană care avea sub comanda sa aproximativ 100 de soldați.

un roman: Adică un cetățean roman. Aceasta este a doua dintre cele trei situații, menționate în Biblie, în care Pavel s-a folosit de drepturile sale de cetățean roman. De regulă, autoritățile romane nu se amestecau în treburile evreilor. Totuși, în cazul lui Pavel, romanii au intervenit nu numai pentru că izbucnise o revoltă când el a mers la templu, ci și pentru că era cetățean roman. Cetățenia romană garanta anumite privilegii în tot imperiul. De exemplu, era ilegal ca un cetățean roman să fie legat sau bătut dacă nu era condamnat, întrucât un astfel de tratament era aplicat doar sclavilor. (Pentru celelalte două ocazii, vezi notele de studiu de la Fa 16:37; 25:11.)

am cumpărat aceste drepturi de cetățean: Sau „am cumpărat această cetățenie”. Așa cum reiese din relatare, în anumite situații, cetățenia romană putea fi obținută în schimbul unei sume de bani. Pavel i-a spus lui Claudiu Lisias că dobândise prin naștere cetățenia romană și implicit drepturile garantate de aceasta, ceea ce arată că unul dintre strămoșii săi de sex bărbătesc obținuse această cetățenie. Existau și alte modalități de a dobândi cetățenia romană. Un individ sau o întreagă comunitate de oameni liberi dintr-un oraș sau dintr-o provincie putea primi o formă a acestei cetățenii ca răsplată din partea împăratului. Un sclav putea obține cetățenia după ce își cumpăra libertatea de la un cetățean roman sau după ce era eliberat de acesta. Un veteran primea cetățenia romană la încheierea serviciului militar în trupele auxiliare. De asemenea, o persoană putea moșteni această cetățenie. Este puțin probabil ca în secolul I e.n. să fi fost mulți cetățeni romani în Iudeea. Abia în secolul al III-lea e.n. li s-a acordat cetățenia romană tuturor locuitorilor provinciilor.