bătrâni: Se referă aici la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.)

un orator: Sau „un avocat”. Termenul grecesc rhḗtōr a avut la început sensul de „vorbitor public”, „orator”, dar a dobândit și sensul de „avocat pledant”. Tertul a pledat cauza iudeilor împotriva lui Pavel, în fața guvernatorului Felix, la Cezareea.

o ciumă: Sau „un instigator”. Lit. „o epidemie”. Termenul grecesc tradus aici prin „o ciumă” mai apare doar în Lu 21:11, unde este folosit cu referire la epidemii propriu-zise, sau boli cu o largă răspândire. În Fa 24:5, termenul este folosit în sens figurat cu referire la o persoană considerată o „ciumă”, adică cineva care cauzează probleme, un instigator sau un pericol public.

pământul locuit: Vezi nota de studiu de la Lu 2:1.

sectei: Termenul grecesc redat aici prin „sectă”, haíresis (din care derivă cuvântul „erezie”), se pare că a avut inițial sensul de „alegere”. Cu acest sens a fost folosit termenul în Septuaginta, în Le 22:18, unde se menționează că israeliții aduceau daruri „din propria [lor] voință”. Așa cum este folosit în Scripturile grecești creștine, acest termen face referire la un grup de oameni cu vederi și doctrine diferite. El este folosit cu privire la membrii celor două ramuri principale ale iudaismului: fariseii și saducheii. (Fa 5:17; 15:5; 26:5) Cei care nu erau creștini numeau creștinismul „sectă” sau ‘secta nazarinenilor’, considerând-o, probabil, o grupare desprinsă din religia iudaică. (Fa 24:5, 14; 28:22) Termenul grecesc haíresis a fost aplicat și la grupările care s-au cristalizat în interiorul congregației creștine. Isus a evidențiat importanța unității și s-a rugat ca ea să domnească în mijlocul continuatorilor săi (Ioa 17:21), iar apostolii au căutat să păstreze unitatea în congregația creștină. (1Co 1:10; Iuda 17-19) Dacă membrii congregației s-ar fi divizat în grupări sau facțiuni, acest lucru ar fi distrus unitatea. Prin urmare, folosit cu referire la astfel de grupări, termenul grecesc haíresis a dobândit conotația negativă de „facțiune”, „grup divizat”, „sectă”. Convingerile divergente puteau da naștere la dispute, disensiuni și chiar animozități. (Compară cu Fa 23:7-10.) Așadar, sectele erau considerate ‘lucrări ale cărnii’ și trebuiau evitate. (Ga 5:19-21; 1Co 11:19; 2Pe 2:1)

nazarinenilor: Vezi nota de studiu de la Mr 10:47.

Unele manuscrise grecești de mai târziu și unele traduceri vechi în alte limbi adaugă, cu mici diferențe de redare, următoarele în versetele 6-8: „și am vrut să-l judecăm după legea noastră; (7) dar, venind comandantul Lisias, l-a scos cu forța din mâinile noastre, (8) poruncind acuzatorilor lui să vină la tine”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele cele mai vechi și demne de încredere și, prin urmare, nu fac parte din textul original al cărții Faptele. (Vezi Ap. A3.)

îndeplinesc un serviciu sacru: Sau „îi aduc închinare”. Verbul grecesc latreúō înseamnă în principal a sluji, însă în unele contexte poate fi redat prin „a se închina”. În Scripturi, termenul grecesc latreúō se referă, în general, la serviciul adus lui Dumnezeu sau la un serviciu care are legătură cu închinarea la Dumnezeu (Mt 4:10; Lu 1:74; 2:37; 4:8; Ro 1:9; Flp 3:3; 2Ti 1:3; Ev 9:14; 12:28; Re 7:15; 22:3), inclusiv serviciul de la sanctuar sau de la templu (Ev 8:5; 9:9; 10:2; 13:10). În câteva ocurențe, el face referire la închinarea falsă, adică la închinarea, sau la serviciul, care se aduce unor lucruri create. (Fa 7:42; Ro 1:25)

înviere: Termenul grecesc anástasis înseamnă literalmente „sculare”, „ridicare”. El apare de aproximativ 40 de ori în Scripturile grecești creștine și este folosit cu referire la învierea morților. (Unele exemple sunt consemnate în Mt 22:31; Fa 2:31; 4:2; 17:18, 32; 23:6; 1Co 15:12, 13.) În Septuaginta, în Is 26:19, este folosită forma verbală a termenului anástasis pentru a reda verbul ebraic care înseamnă „a trăi” din expresia: „Morții tăi vor trăi”. (Vezi Glosarul.)

centurionului: Centurionul era un ofițer în armata romană care avea sub comanda sa 100 de soldați.

Drusila: A treia și cea mai mică dintre fiicele lui Irod, menționat în Fa 12:1, adică Irod Agripa I. Ea s-a născut în jurul anului 38 e.n. și a fost soră cu Agripa al II-lea, cu Berenice și cu Mariamne III. (Vezi nota de studiu de la Fa 25:13 și Glosarul, „Irod”.) Guvernatorul Felix a fost al doilea soț al ei. Ea s-a căsătorit mai întâi cu regele sirian Azizus din Emesa, de care a divorțat, apoi s-a căsătorit cu Felix în jurul anului 54 e.n., când avea aproximativ 16 ani. E posibil ca Drusila să fi fost de față când Pavel i-a vorbit lui Felix „despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare”. (Fa 24:25) Când a fost succedat de Festus, Felix l-a lăsat pe Pavel legat, deoarece „voia să câștige favoarea iudeilor”. Unii cred că el ar fi făcut acest lucru pentru a fi pe placul tinerei lui soții, care era iudeică. (Fa 24:27)