ți-a dat . . . îndrăzneala: Lit. „ți-a umplut inima”. În acest context, expresia grecească are sensul de „a îndrăzni să faci ceva”. Ea pare să fie redarea unei expresii idiomatice ebraice cu același sens. De exemplu, în Es 7:5 expresia ebraică „și-a umplut inima” este redată prin „a îndrăznit”, iar în Ec 8:11 este redată prin „inima . . . este și mai hotărâtă să facă răul”.

spiritul lui Iehova: Această expresie apare de mai multe ori în Scripturile ebraice. (Unele exemple sunt: Ju 3:10; 6:34; 11:29; 13:25; 14:6; 15:14; 1Sa 10:6; 16:13; 2Sa 23:2; 1Re 18:12; 2Re 2:16; 2Cr 20:14; Is 11:2; 40:13; 63:14; Eze 11:5; Mi 2:7; 3:8.) Ea apare și în Lu 4:18 ca parte a unui citat din Is 61:1. Aici și în alte ocurențe din Scripturile ebraice, textul ebraic original conține Tetragrama alături de termenul pentru „spirit”. Motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește în Fa 5:9 expresia „spiritul lui Iehova”, deși manuscrisele grecești disponibile conțin redarea „spiritul Domnului”, sunt explicate în Ap. C1 și în C3, partea introductivă; Fa 5:9.

congregație: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc ekklēsía în cartea Faptele. El este compus din doi termeni grecești: ek, care înseamnă „afară”, și kaléō, care înseamnă „a chema”. Termenul face referire la un grup de oameni convocați pentru un anumit scop sau o anumită activitate, fiind foarte potrivit pentru a descrie congregația creștină nou înființată. (Vezi Glosarul.) Cuvântul ekklēsía apare și în Mt 16:18 (vezi nota de studiu), unde Isus a prezis înființarea congregației creștine, alcătuite din creștini unși. Ei sunt pietre vii, fiind „zidiți drept casă spirituală”. (1Pe 2:4, 5) În Scripturile grecești creștine, termenul nu se aplică doar la grupul compus din creștini unși, ci și la toți creștinii dintr-o regiune geografică sau dintr-o anumită congregație. În contextul din Fa 5:11, termenul se referă la congregația creștină din Ierusalim. (Vezi nota de studiu de la Fa 7:38.)

minuni: Sau „prevestiri”. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:19.)

îngerul lui Iehova: Această expresie, care apare prima dată în Ge 16:7, este folosită de multe ori în Scripturile ebraice, fiind formată din termenul ebraic pentru „înger” și Tetragramă. Într-un manuscris vechi al Septuagintei, pasajul din Za 3:5, 6 folosește echivalentul grecesc ággelos („înger”, „mesager”), urmat de numele divin scris cu caractere ebraice. Acest fragment, descoperit în Deșertul Iudeei, într-o peșteră din Nahal Hever, Israel, datează din perioada 50 î.e.n. – 50 e.n. Motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește în Fa 5:19 expresia „îngerul lui Iehova”, deși manuscrisele grecești disponibile conțin redarea „îngerul Domnului”, sunt explicate în Ap. C1 și C3, partea introductivă; Fa 5:19.

toată adunarea bătrânilor: Sau „întregul sfat (corp) al bătrânilor”. Termenul grecesc folosit aici, gerousía, este înrudit cu termenul gérōn (lit. „bătrân”), care apare în Ioa 3:4. Ambii termeni sunt folosiți o singură dată în Scripturile grecești creștine. Unii consideră că expresia „adunarea bătrânilor” este sinonimă cu termenul Sanhedrin, curtea supremă evreiască din Ierusalim, care era alcătuită din preoți principali, scribi și bătrâni. (Vezi nota de studiu de la Lu 22:66.) Totuși, în acest context, „Sanhedrinul” și „adunarea bătrânilor” erau, din câte se pare, două entități distincte, însă nu complet independente. Este posibil ca unii membri ai ‘adunării bătrânilor’ să fi fost și membri ai Sanhedrinului, în timp ce alții să fi avut doar un rol consultativ în cadrul Sanhedrinului.

poporului lui Israel: Sau „fiilor lui Israel”, „israeliților”. (Vezi Glosarul, „Israel”.)

comandantul gărzilor de la templu: Vezi nota de studiu de la Fa 4:1.

stâlp: Sau „copac”. Termenul grecesc xýlon (lit. „lemn”) este folosit aici ca sinonim al termenului grecesc staurós (redat prin „stâlp de tortură”) și face referire la instrumentul de execuție pe care a fost țintuit Isus. În Scripturile grecești creștine, Luca, Pavel și Petru au folosit cuvântul xýlon cu acest sens de cinci ori. (Fa 5:30; 10:39; 13:29; Ga 3:13; 1Pe 2:24) În Septuaginta, xýlon apare în De 21:22, 23 ca echivalent al termenului ebraic ʽeţ (însemnând „copac”, „lemn”, „bucată de lemn”) în propoziția „îl atârni pe un stâlp”. Când citează acest verset în Ga 3:13, Pavel folosește termenul xýlon: „Blestemat este orice om atârnat pe stâlp”. Acest cuvânt grecesc apare în Septuaginta și în Ezr 6:11 (1 Esdra 6:31, LXX) ca redare a termenului aramaic ʼaʽ, corespondent al termenului ebraic ʽeţ. Aici se spune cu privire la cel care încălca un decret al unui rege persan: „Să fie scoasă din casa lui o grindă și el să fie ridicat și țintuit pe ea”. Folosirea de către scriitorii Bibliei a termenului xýlon ca sinonim pentru staurós constituie o dovadă suplimentară că Isus a fost executat pe un stâlp vertical, care nu avea braț transversal, deoarece acesta este sensul lui xýlon în context.

Instrument Principal: Termenul grecesc arkhḗgoś folosit aici înseamnă în esență „conducător principal”, „cel ce merge primul”. El apare în Biblie de patru ori, de fiecare dată cu referire la Isus. (Fa 3:15; 5:31; Ev 2:10; 12:2) Aici este folosit împreună cu titlul „Salvator”. (Vezi nota de studiu de la Fa 3:15.)

s-au înfuriat: Sau „s-au simțit jigniți”. Expresia grecească apare numai aici și în Fa 7:54. Ea înseamnă literalmente „a fi străpuns”, dar este folosită cu sens figurat în ambele ocurențe pentru a descrie o reacție emoțională puternică.

Gamaliel: Un învățător al Legii menționat de două ori în Faptele, aici și în Fa 22:3. Se consideră că a fost Gamaliel Bătrânul, așa cum este numit în surse extrabiblice. Gamaliel a fost nepotul, sau posibil fiul, lui Hillel Bătrânul, considerat fondatorul unei școli de gândire mai liberală în cadrul grupării fariseilor. Gamaliel a fost atât de respectat de popor, încât a fost primul care a primit titlul onorific de „Raban”. Prin urmare, el a exercitat o influență puternică asupra societății evreiești din timpul său instruindu-i pe mulți dintre fiii fariseilor, precum Saul din Tars. (Fa 22:3; 23:6; 26:4, 5; Ga 1:13, 14) Deseori, el a interpretat Legea și tradițiile într-o manieră care dezvăluia că avea vederi mai largi. De exemplu, se spune că a promulgat legi care protejau soțiile de soții lor lipsiți de scrupule și văduvele de copiii lor lipsiți de principii și că a susținut că neevreii săraci trebuiau să aibă aceleași drepturi la strângerea roadelor rămase ca evreii săraci. Această atitudine tolerantă reiese și din modul în care Gamaliel i-a tratat pe Petru și pe ceilalți apostoli. (Fa 5:35-39) Scrierile rabinice arată totuși că Gamaliel a acordat mai multă importanță tradiției rabinice decât Sfintelor Scripturi. Așadar, învățăturile sale se asemănau, în ansamblu, cu cele predate de majoritatea predecesorilor săi rabini și de conducătorii religioși din zilele sale. (Mt 15:3-9; 2Ti 3:16, 17; vezi Glosarul, „Farisei”; „Sanhedrin”)

i-au bătut: Această acțiune se referă, probabil, la pedeapsa aplicată de evrei, care consta în „40 de lovituri fără una”. (2Co 11:24; De 25:2, 3)

din casă în casă: Această expresie constituie traducerea sintagmei grecești katʼ oíkon, care înseamnă literalmente „potrivit casei”. Conform mai multor lexicoane și comentarii, prepoziția grecească katá poate fi înțeleasă în sens distributiv. De exemplu, un lexicon afirmă că expresia se referă la „locuri privite în ordine succesivă, în sens distributiv . . . din casă în casă”. (A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, Third Edition) O altă lucrare de referință afirmă că prepoziția katá are „sens distributiv (Fa 2:46; 5:42: . . . din casă în casă/în case [individuale])”. (Exegetical Dictionary of the New Testament, edited by Horst Balz and Gerhard Schneider) Biblistul Richard Lenski a făcut următorul comentariu: „Apostolii nu s-au oprit nici măcar un moment din lucrarea lor binecuvântată. Ei au continuat «în fiecare zi» și în mod deschis «în templu», acolo unde Sanhedrinul și forțele de ordine de la Templu puteau să-i vadă și să-i audă și, evident, și κατ’ οἴκον, care are sens distributiv, «din casă în casă», nu doar adverbial, «acasă»”. (The Interpretation of the Acts of the Apostles, 1961) Aceste surse confirmă că discipolii predicau de la o casă la alta, adică în mod distributiv. Prepoziția katá este folosită cu sens asemănător și în Lu 8:1, unde se spune că Isus a predicat „din oraș în oraș și din sat în sat”. Această metodă de a-i contacta pe oameni direct la locuințele lor a avut rezultate extraordinare. (Fa 6:7; compară cu Fa 4:16, 17; 5:28)

să anunțe vestea bună: Verbul grecesc euaggelízomai, folosit aici, este înrudit cu substantivul euaggélion, însemnând „vestea bună”. În Scripturile grecești creștine, vestea bună este în strânsă legătură cu Regatul lui Dumnezeu – tema lucrării de predicare și de predare desfășurate de Isus – și cu salvarea prin credința în Isus Cristos. În cartea Faptele, verbul grecesc euaggelízomai apare de multe ori, evidențiind astfel lucrarea de predicare. (Fa 8:4, 12, 25, 35, 40; 10:36; 11:20; 13:32; 14:7, 15, 21; 15:35; 16:10; 17:18; vezi notele de studiu de la Mt 4:23; 24:14)