Către filipeni 3:1-21
3 În sfârșit, frații mei, continuați să vă bucurați în Domnul!+ Pentru mine nu este greu să vă scriu aceleași lucruri, iar pentru voi aceasta înseamnă ocrotire.
2 Feriți-vă de câini*, feriți-vă de cei care fac rău, feriți-vă de cei care mutilează corpul*!+
3 Căci noi avem adevărata circumcizie,+ noi, care îndeplinim un serviciu sacru prin spiritul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus+ și care nu ne punem încrederea în lucruri omenești*,
4 deși eu, mai mult ca oricare altul, aș avea toate motivele să mă încred în lucruri omenești*.
Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucruri omenești*, eu am și mai multe:
5 circumcis în a opta zi,+ din națiunea Israel, din tribul lui Beniamin, evreu născut din evrei;+ în ce privește legea, fariseu;+
6 în ce privește zelul, persecutor al congregației;+ în ce privește dreptatea care vine prin respectarea legii, unul care s-a dovedit ireproșabil.
7 Totuși, de dragul lui Cristos, am considerat fără valoare* lucrurile care pentru mine erau câștiguri.+
8 Ba chiar consider că toate lucrurile sunt fără valoare în comparație cu valoarea inestimabilă a cunoștinței despre Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui, am acceptat să pierd toate lucrurile și le consider niște gunoaie, ca să-l câștig pe Cristos
9 și să fiu găsit în unitate cu el, nu datorită dreptății mele care vine prin respectarea legii, ci datorită dreptății care vine prin credința+ în Cristos,+ adică dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credință.+
10 Scopul meu este să-l cunosc pe el și puterea învierii lui+ și să am parte de suferințele lui,+ supunându-mă unei morți ca a lui,+
11 ca să văd dacă pot în vreun fel să ajung la învierea timpurie* din morți.+
12 Nu spun că aș fi primit deja premiul sau că sunt deja făcut perfect, ci mă străduiesc+ să văd dacă pot și eu să apuc lucrul pentru care m-a ales* Cristos Isus.+
13 Fraților, eu încă nu consider că l-am apucat, dar un lucru este sigur: Uitând lucrurile din urmă+ și întinzându-mă spre cele dinainte,+
14 mă străduiesc să ating ținta pentru a primi premiul+ chemării cerești+ a lui Dumnezeu, prin Cristos Isus.
15 Prin urmare, toți cei care suntem maturi+ să avem acest mod de gândire, iar dacă în vreo privință aveți altă părere, Dumnezeu vă va dezvălui modul de gândire corect.
16 Oricum, în măsura în care am făcut progrese, să continuăm să umblăm în mod ordonat în această direcție.
17 Fraților, deveniți toți imitatori ai mei+ și uitați-vă bine la cei care trăiesc în armonie cu exemplul pe care vi l-am dat noi.
18 Căci sunt mulți – eu îi aminteam deseori, dar acum îi amintesc plângând – care se poartă ca dușmani ai stâlpului de tortură* al lui Cristos.
19 Sfârșitul lor este distrugerea, dumnezeul lor este burta lor, iar gloria lor este, de fapt, rușinea lor; ei nu se gândesc decât la lucrurile de pe pământ.+
20 Însă cetățenia noastră+ este în ceruri,+ de unde așteptăm cu nerăbdare un salvator, pe Domnul Isus Cristos,+
21 care, folosindu-și marea putere prin care poate supune toate lucrurile,+ va transforma corpul nostru umil ca să fie asemenea corpului său glorios.+
Note de subsol
^ Adică oameni necurați în ochii lui Dumnezeu.
^ Lit. „carnea”.
^ Lit. „în carne”.
^ Lit. „în carne”.
^ Lit. „în carne”.
^ Sau, posibil, „am renunțat de bunăvoie la”.
^ Sau „prima înviere”.
^ Lit. „m-a apucat”.
Note de studiu
Multimedia
Cetățenia romană
În imagine se poate vedea una dintre cele două părți ale unui document din bronz, emis în 79 e.n. Documentul atesta că i se acorda cetățenie romană unui marinar care urma să iasă la pensie, precum și soției și fiului său. Cele două părți ale documentului erau legate împreună și sigilate. Unii oameni obțineau cetățenia pe parcursul vieții, însă alții deveneau cetățeni romani la naștere. (Vezi nota de studiu de la Fa 22:28.) Indiferent de situație, documentele care atestau cetățenia romană erau foarte valoroase deoarece o persoană trebuia, probabil, să arate că deținea această cetățenie pentru a putea beneficia de privilegiile garantate de ea. Totuși, Pavel a vorbit despre o cetățenie mult mai valoroasă, care „este în ceruri”. (Flp 3:20)