Scrisoarea lui Iacov 1:1-27
1 Iacov,+ sclav al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele 12 triburi care sunt răspândite pretutindeni:
Salutare!
2 Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări,+
3 știind că credința voastră astfel încercată duce la perseverență.+
4 Dar lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic.+
5 Astfel, dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu,+ căci el le dă tuturor cu generozitate și fără să reproșeze,+ și ea îi va fi dată.+
6 Dar să i-o ceară cu credință,+ fără să se îndoiască deloc,+ fiindcă cel care se îndoiește este ca valul mării purtat de vânt și aruncat încoace și-ncolo.
7 De fapt, omul acela să nu se aștepte să primească ceva de la Iehova*;
8 este un om nehotărât,+ nestatornic în toate căile lui.
9 Fratele de condiție umilă să se bucure de* înălțarea lui,+
10 iar bogatul de umilirea lui,+ fiindcă va trece ca o floare de pe câmp.
11 Pentru că, așa cum soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă planta, iar floarea ei cade și frumusețea ei piere, tot așa se va veșteji și bogatul în mijlocul activităților lui.+
12 Fericit este omul care perseverează în încercare,+ pentru că, după ce va fi aprobat, va primi coroana vieții,+ pe care Iehova* le-a promis-o celor ce îl iubesc.+
13 Nimeni, când este în încercare, să nu zică: „Sunt pus la încercare de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi pus la încercare cu lucruri rele și el nu pune la încercare pe nimeni.
14 Ci fiecare este pus la încercare fiind atras și ademenit* de propria dorință.+
15 Apoi dorința, după ce a devenit roditoare*, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată comis, aduce moartea.+
16 Nu vă înșelați*, iubiții mei frați!
17 Orice dar bun și orice cadou perfect vin de sus,+ coborând de la Tatăl luminilor cerești,+ care nu se schimbă și nu se întoarce ca umbra.+
18 A fost voința sa să ne aducă în existență prin cuvântul adevărului,+ ca să fim un fel de prime roade dintre creaturile sale.+
19 Să știți aceasta, iubiții mei frați: Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire,+ încet la mânie,+
20 pentru că mânia omului nu înfăptuiește dreptatea lui Dumnezeu.+
21 De aceea, înlăturați orice murdărie și orice urmă de răutate*+ și acceptați cu blândețe să fie sădit în voi cuvântul care poate să vă salveze*.
22 Fiți împlinitori ai cuvântului,+ nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raționamente false.
23 Căci, dacă cineva doar ascultă cuvântul și nu-l împlinește,+ seamănă cu un om care își privește fața în oglindă.
24 El se privește, apoi pleacă și uită imediat ce fel de om este.
25 Dar cel care își adâncește privirea în legea perfectă+ a libertății și stăruie în ea a devenit nu un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al lucrării; el va fi fericit înfăptuind-o.+
26 Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu*, dar nu-și ține limba în frâu,+ își amăgește inima, iar închinarea lui este zadarnică.
27 Închinarea* curată și neîntinată în ochii Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijești de orfani+ și de văduve+ în necazul lor+ și să te păstrezi nepătat de lume.+
Note de subsol
^ Lit. „să se laude cu”.
^ Sau „prins ca și cu momeală”.
^ Lit. „a conceput”.
^ Sau „Nu vă lăsați înșelați”.
^ Sau „să vă salveze sufletele”.
^ Sau, posibil, „și abundența răutății”.
^ Sau „că este religios”.
^ Sau „Religia”.