ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

zece: O drahmă echivala aproximativ cu plata pentru o zi de muncă. (Vezi nota de studiu de la drahme, din acest verset.) Însă este posibil ca drahma pierdută să fi avut o valoare specială pentru acea femeie. Poate că făcea parte dintr-un set de zece drahme, care era o moștenire de familie sau un șirag folosit ca podoabă. Pentru a căuta drahma pierdută, femeia a trebuit ‘să aprindă o lampă’. Pe timpul acela, multe case nu aveau ferestre, iar dacă aveau vreuna, aceasta era foarte mică. În plus, podelele erau în general de pământ, așa că femeia a trebuit ‘să măture casa’ pentru a putea găsi moneda pierdută.

drahme: Drahma era o monedă grecească de argint. În timpul serviciului pământesc al lui Isus, drahma cântărea probabil aproximativ 3,4 g. Pe vremea aceea, grecii considerau că drahma valora un dinar, însă guvernul roman i-a stabilit oficial valoarea la trei sferturi de dinar. Evreii plăteau o taxă anuală pentru templu de două drahme (o didrahmă). (Vezi nota de studiu de la Mt 17:24; Glosarul, „Drahmă”, și Ap. B14.)

drahma: Vezi nota de studiu de la Lu 15:8; Glosarul, „Drahmă”, și Ap. B14.

Un om avea doi fii: Ilustrarea despre fiul risipitor este unică în mai multe privințe. Ea este una dintre cele mai lungi ilustrări ale lui Isus. O caracteristică remarcabilă o constituie faptul că prezintă relații de familie. În alte ilustrări, Isus s-a referit adesea la lucruri inanimate – cum ar fi diferite tipuri de semințe sau de soluri – sau la relațiile formale dintre un stăpân și sclavii săi. (Mt 13:18-30; 25:14-30; Lu 19:12-27) Însă, în această ilustrare, Isus evidențiază relațiile strânse dintre un tată și fiii săi. Mulți dintre cei care aud sau citesc această relatare poate că nu au avut un tată atât de bun și de iubitor. Ilustrarea subliniază marea compasiune și iubire pe care Tatăl nostru ceresc le are față de copiii săi pământești: atât față de cei care rămân lângă el, cât și față de cei care, după ce s-au îndepărtat, se întorc la el.

Cel mic: Potrivit Legii mozaice, întâiul născut primea o parte dublă de moștenire. (De 21:17) Astfel, moștenirea fiului mai mic din această ilustrare reprezenta jumătate din moștenirea fratelui său mai mare.

a risipit: Termenul grecesc folosit aici înseamnă literalmente „a împrăștia (în toate părțile)”. (Lu 1:51; Fa 5:37) În Mt 25:24, 26 este folosit cu sensul de „a vântura”. Aici, în Lu 15:13, el transmite ideea de a fi risipitor, a fi cheltuitor.

ducând o viață depravată: Sau „fiind risipitor”, „fiind nesăbuit”, „fiind neînfrânat”. Un termen grecesc înrudit cu cel de aici este folosit cu sens similar în Ef 5:18; Tit 1:6; 1Pe 4:4.

să pască porcii: Potrivit Legii, porcii erau animale necurate. De aceea, evreii disprețuiau această ocupație și o considerau înjositoare. (Le 11:7, 8)

roșcovele: Fructele, sau păstăile, roșcovului au coaja tare și lucioasă, de culoare cafeniu-închis. Așa cum indică denumirea lor în greacă (kerátion, „corn mic”), roșcovele au formă curbată, asemenea unui corn. Ele sunt folosite și în prezent ca hrană pentru cai, vite și porci. Faptul că acest tânăr și-a dorit să mănânce hrana porcilor arată cât de mult decăzuse. (Vezi nota de studiu de la Lu 15:15.)

împotriva ta: Sau „înaintea ta”. Prepoziția grecească folosită aici, enṓpion, înseamnă literalmente „în fața”, „înaintea”, însă în acest verset are sensul de „împotriva”. Cu acest sens este folosită și în Septuaginta, în 1Sa 20:1, unde David îl întreabă pe Ionatan: „Ce păcat am comis împotriva tatălui tău?”.

angajații: Fiul mai mic s-a gândit să se întoarcă acasă și să-i ceară tatălui său să-l primească nu ca pe un fiu, ci ca pe un angajat. Angajatul nu făcea parte din casa stăpânului, cum era cazul sclavilor, ci era o persoană din exterior, tocmită de obicei cu ziua. (Mt 20:1, 2, 8)

l-a sărutat cu tandrețe: Sau „l-a sărutat cu afecțiune”. Termenul grecesc tradus prin „l-a sărutat cu tandrețe” este considerat o formă intensivă a verbului philéō, redat uneori prin „a săruta” (Mt 26:48; Mr 14:44; Lu 22:47), dar, de cele mai multe ori, prin „a avea afecțiune pentru” (Ioa 5:20; 16:27). Întâmpinându-l într-un mod atât de călduros și de prietenos, tatăl din ilustrare arată că dorea să-l primească înapoi pe fiul său penitent.

să fiu numit fiul tău: Unele manuscrise adaugă: „Primește-mă ca pe unul dintre angajații tăi”, dar redarea mai scurtă apare în manuscrise vechi, demne de încredere. Unii bibliști sunt de părere că aceste cuvinte au fost adăugate de copiști pentru a armoniza versetul cu Lu 15:19.

haină . . . inel . . . sandale: Haina nu era o haină oarecare, ci era cea mai bună, probabil un veșmânt bogat ornamentat cu broderii, de genul celui oferit unui oaspete de onoare. Punându-i fiului său un inel pe deget, tatăl îl asigura de afecțiunea și de aprobarea sa; totodată, gestul său dovedea că fiul primea demnitate, onoare și o anumită poziție. De obicei, sclavii nu purtau inel și sandale. Astfel, tatăl arăta clar că fiul său era primit înapoi ca membru al familiei cu drepturi depline.

risipit: Lit. „devorat”. Termenul grecesc folosit aici este foarte sugestiv, arătând modul iresponsabil în care fiul mai mic a cheltuit bunurile tatălui său.