După Marcu 11:1-33
Note de subsol
Note de studiu
Când: Evenimentele descrise în Mr 11:1-11 au avut loc pe parcursul zilei de 9 nisan. (Vezi Ap. A7 și B12.)
Betfaghe: Numele acestui sat de pe Muntele Măslinilor provine din ebraică și înseamnă, probabil, „Casa smochinelor timpurii”. Potrivit tradiției, Betfaghe se afla între Ierusalim și Betania, pe versantul sud-estic al Muntelui Măslinilor, aproape de vârf, la circa 1 km de Ierusalim. (Mt 21:1; Lu 19:29; vezi Ap. A7, harta 6)
Betania: Vezi nota de studiu de la Mt 21:17.
un măgăruș: Când descriu acest eveniment, Marcu, Luca (19:35) și Ioan (12:14, 15) menționează un singur animal, măgărușul. Matei (21:2-7) adaugă un detaliu suplimentar, menționând că acolo era și măgărița. (Vezi notele de studiu de la Mt 21:2, 5.)
Salvează, te rugăm: Lit. „Osana”. Termenul grecesc hōsanná provine dintr-o expresie ebraică ce înseamnă „salvează, ne rugăm” sau „salvează, te rugăm”. Aici, termenul este folosit ca o rugăminte adresată lui Dumnezeu pentru salvare sau victorie; era ca și cum mulțimea ar fi cerut: „Te rugăm, acordă-i salvare Fiului lui David”. (Vezi relatarea paralelă din Mt 21:9.) Cu timpul, termenul a ajuns să fie folosit atât în rugăciune, cât și în exprimările de laudă. Expresia ebraică apare în Ps 118:25, care făcea parte din psalmii Hallel, cântați în perioada Paștelui. Prin urmare, în ocazia menționată aici, aceste cuvinte le-au venit imediat în minte evreilor din mulțime. O modalitate prin care Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lor de a-l salva pe Fiul lui David a fost aceea că l-a înviat din morți. În Mr 12:10, 11, Isus însuși a citat cuvintele din Ps 118:22, 23 și le-a aplicat la Mesia.
Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:25, 26, versete citate aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)
Regatul care va veni, cel al tatălui nostru David: Cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise susțin această redare, dar câteva manuscrise antice spun: „Regatul tatălui nostru David, care vine în numele Domnului”. Această ultimă redare se găsește și în unele traduceri în limba română. Câteva traduceri ale Scripturilor grecești creștine în ebraică (având simbolurile J7, 8, 10-12, 14, 16, 17 în Ap. C) folosesc aici Tetragrama sau o abreviere a ei și spun: „Regatul tatălui nostru David, care vine în numele lui Iehova”.
n-a găsit decât frunze: Deși era neobișnuit ca un smochin să dea rod în acea perioadă a anului, pomul avea frunze, ceea ce, în mod normal, însemna că acesta făcuse smochine timpurii. Însă smochinul făcuse doar frunze; astfel, Isus și-a dat seama că pomul nu avea să mai dea rod și că aspectul lui era înșelător. Prin urmare, l-a blestemat și l-a făcut să se usuce. (Mr 11:19-21)
templu: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.
să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau: Vezi nota de studiu de la Lu 19:45.
schimbătorilor de bani: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.
să ducă vreo unealtă prin templu: Din câte se pare, unii foloseau curtea templului ca scurtătură pentru a transporta obiecte în scop personal sau comercial. Isus nu a permis lucrul acesta, întrucât denota lipsă de respect față de casa lui Dumnezeu, care era sfântă. Această acțiune a lui Isus este relatată doar de Marcu.
casă de rugăciune pentru toate națiunile: Dintre cei trei evangheliști care citează versetul din Is 56:7, doar Marcu include expresia „pentru toate națiunile [popoarele]”. (Mt 21:13; Lu 19:46) Templul din Ierusalim trebuia să fie un loc în care atât israeliții, cât și străinii cu teamă de Dumnezeu să i se poată închina și ruga lui Iehova. (1Re 8:41-43) Isus i-a condamnat pe bună dreptate pe iudeii care foloseau templul în scop comercial, făcând din el o peșteră de tâlhari. Acțiunile lor îi împiedicau pe oamenii din toate națiunile să se apropie de Iehova în casa sa de rugăciune, privându-i de ocazia de a ajunge să-l cunoască.
peșteră de tâlhari: Vezi nota de studiu de la Mt 21:13.
seară: Adică spre sfârșitul zilei de 10 nisan. Isus și discipolii săi au plecat din Ierusalim, întorcându-se la Betania, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Se pare că Isus a înnoptat în casa prietenilor săi Lazăr, Maria și Marta. (Vezi Ap. A7 și B12.)
dis-de-dimineață: Adică în 11 nisan. Isus și discipolii săi se întorc la Ierusalim. Este ultima zi a serviciului public al lui Isus, înainte ca el să celebreze Paștele, să instituie Comemorarea morții sale și să fie judecat și executat. (Vezi Ap. A7 și B12.)
Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.
stați în picioare și vă rugați: La evrei și la multe dintre celelalte națiuni menționate în Biblie nu exista o poziție anume pentru rugăciune. Toate pozițiile în care se rugau denotau respect profund. Faptul de a sta în picioare la rugăciune era o practică obișnuită.
În unele manuscrise antice, aici apare: „Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile”. Aceste cuvinte nu se găsesc în cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise și, fără îndoială, nu fac parte din textul original al cărții lui Marcu. Însă cuvinte asemănătoare se găsesc în Mt 6:15, ca parte a Scripturilor inspirate. (Vezi Ap. A3.)
preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.
scribii: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.
bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mr 8:31.
Multimedia
Acest scurt material video prezintă un drum care duce la Ierusalim dinspre est. El pornește din satul actual et-Tur – despre care se crede că ar corespunde cu Betfaghe, menționat în Biblie – și ajunge până în unul dintre cele mai înalte puncte ale Muntelui Măslinilor. Betania este situată la est de Betfaghe, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Când veneau la Ierusalim, Isus și discipolii săi obișnuiau să înnopteze în Betania, pe locul căreia în prezent se găsește el-ʽAzariyeh (El ʽEizariya), un oraș arab al cărui nume înseamnă „Locul lui Lazăr”. Fără îndoială, Isus era găzduit în casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr. (Mt 21:17; Mr 11:11; Lu 21:37; Ioa 11:1) Când pleca de la ei spre Ierusalim, probabil că Isus urma un traseu asemănător celui prezentat în materialul video. În 9 nisan 33 e.n., când Isus a mers călare pe un măgăruș la Ierusalim, traversând Muntele Măslinilor, este foarte probabil ca el să fi luat măgărușul din Betfaghe și de acolo să fi urmat drumul spre Ierusalim.
1. Drumul de la Betania la Betfaghe
2. Betfaghe
3. Muntele Măslinilor
4. Valea Chedron
5. Muntele Templului
Măgarul este un animal copitat, din familia calului. El se distinge de cal prin talia mai mică, coama mai scurtă, urechile mai lungi și coada care are un smoc de păr doar la capăt. Deși prostia și încăpățânarea măgarului sunt proverbiale, în realitate el este mai inteligent decât calul și, de regulă, este un animal răbdător. În timpurile biblice, atât bărbații, cât și femeile, chiar și persoanele de vază, călăreau pe măgari. (Ios 15:18; Ju 5:10; 10:3, 4; 12:14; 1Sa 25:42) Solomon, fiul lui David, a mers spre locul ungerii sale călare pe catârul tatălui său (catârul este un animal hibrid, rezultat din împerecherea unui măgar cu o iapă). (1Re 1:33-40) Așadar, era cât se poate de potrivit ca Isus, mai marele Solomon, să împlinească profeția din Za 9:9 venind călare nu pe un cal, ci pe un măgăruș.