După Matei 20:1-34
Note de subsol
Note de studiu
să angajeze lucrători: Unii lucrători erau angajați pentru toată perioada secerișului; alții erau angajați cu ziua, în funcție de necesități.
dinar: Monedă romană de argint care cântărea circa 3,85 g și avea imprimat pe o parte chipul Cezarului. După cum arată acest verset, în zilele lui Isus, cei ce lucrau în agricultură primeau de regulă un dinar pentru o zi de muncă de 12 ore. (Vezi Glosarul și Ap. B14.)
Pe la ceasul al treilea: Adică aproximativ ora 9. În secolul I e.n., evreii împărțeau perioada de lumină a zilei în 12 ore, calculate de la răsăritul soarelui, de la aproximativ ora 6. (Ioa 11:9) Prin urmare, ceasul al treilea corespundea cu aproximativ ora 9, ceasul al șaselea cu amiaza, iar ceasul al nouălea cu aproximativ ora 15. Întrucât la vremea aceea nu existau instrumente exacte de măsurare a timpului, reperele orare sunt aproximative. (Ioa 1:39; 4:6; 19:14; Fa 10:3, 9)
pe la ceasul al șaselea: Adică aproximativ ora 12. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)
pe la ceasul al nouălea: Adică aproximativ ora 15. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)
pe la ceasul al 11-lea: Adică aproximativ ora 17. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)
este ochiul tău invidios: Termenul grecesc redat aici prin „invidios” înseamnă literalmente „rău”. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:23.) În acest verset, termenul „ochi” este folosit cu sens figurat și se referă la intențiile, atitudinea sau sentimentele cuiva. (Compară cu expresia „ochi invidios” din Mr 7:22, n.s.)
bun: Sau „generos”. În acest context, bunătatea este pusă în legătură cu un act de generozitate.
În timp ce urca: Deși câteva manuscrise transmit ideea că Isus „se pregătea să urce”, redarea din această ediție se regăsește în mai multe manuscrise vechi.
urca la Ierusalim: Orașul era situat la aproximativ 750 m deasupra nivelului mării. Din acest motiv, în Scripturi se spune de multe ori că închinătorii ‘urcau la Ierusalim’. (Mr 10:32; Lu 18:31; Ioa 2:13; Fa 11:2) În această ocazie, Isus și discipolii săi urcau din Valea Iordanului (vezi nota de studiu de la Mt 19:1), care, în cel mai jos punct al ei, era situată la circa 400 m sub nivelul mării. Așadar, pentru a ajunge la Ierusalim, ei aveau de urcat aproximativ 1 000 m în altitudine.
Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.
țintuit pe stâlp: Sau „atârnat pe un stâlp (par)”. Aceasta este prima dintre cele peste 40 de ocurențe ale verbului grecesc stauróō din Scripturile grecești creștine. Acest verb este înrudit cu substantivul staurós, redat prin „stâlp de tortură”. (Vezi notele de studiu de la Mt 10:38; 16:24; 27:32 și Glosarul, „Stâlp”; „Stâlp de tortură”.) Verbul stauróō apare în Septuaginta în Es 7:9, în episodul în care regele poruncește ca Haman să fie atârnat pe un stâlp având peste 20 m înălțime. În greaca clasică, acest verb însemna „a îngrădi cu țăruși”, „a ridica o palisadă”.
mama fiilor lui Zebedei: Adică mama apostolilor Iacov și Ioan. Potrivit relatării lui Marcu, cei care l-au abordat pe Isus au fost Iacov și Ioan. (Mr 10:35) Așadar, se pare că cererea venea de la ei, dar au transmis-o prin intermediul mamei lor, Salome, care este posibil să fi fost mătușa lui Isus. (Mt 27:55, 56; Mr 15:40, 41; Ioa 19:25)
s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „a îngenuncheat cu respect înaintea lui”. (Vezi notele de studiu de la Mt 8:2; 18:26.)
unul la dreapta și altul la stânga ta: Vezi nota de studiu de la Mr 10:37.
Nu știți ce cereți: Pluralul verbelor grecești și contextul arată că Isus nu i se adresa femeii, ci celor doi fii ai ei. (Mr 10:35-38)
să beți paharul: În Biblie, cuvântul „pahar” este folosit deseori cu sens figurat și reprezintă voința lui Iehova cu privire la o persoană, sau partea pe care el o rezervă cuiva. (Ps 16:5; 23:5) Aici, expresia „a bea paharul” înseamnă a te supune voinței lui Dumnezeu. În cazul lui Isus, „paharul” a însemnat nu numai suferința și moartea ca urmare a acuzației false de blasfemie, ci și învierea sa la viață nemuritoare în cer.
stăpânesc peste ele: Vezi nota de studiu de la Mr 10:42.
slujitorul: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. Termenul este folosit cu privire la Cristos (Ro 15:8), la slujitorii creștini (1Co 3:5-7; Col 1:23), la slujitorii auxiliari (Flp 1:1; 1Ti 3:8), precum și la servitorii dintr-o casă (Ioa 2:5, 9) și la autoritățile laice (Ro 13:4).
n-a venit să i se slujească, ci să slujească: Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.
viața: Termenul grecesc psykhḗ, redat de obicei prin „suflet”, este folosit aici cu sensul de „viață”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
răscumpărare: Termenul grecesc lýtron (care provine din verbul lýō, însemnând „a lăsa liber”, „a elibera”) era folosit în literatura greacă extrabiblică cu referire la prețul plătit pentru răscumpărarea prizonierilor de război sau pentru eliberarea unor persoane obligate să muncească pentru a plăti o datorie ori a unor persoane aflate în sclavie. Acest termen apare de două ori în Scripturile grecești creștine, aici și în Mr 10:45. Cuvântul înrudit antílytron se găsește în 1Ti 2:6 și este redat prin „răscumpărare corespunzătoare”. Alți termeni înrudiți sunt lytróomai, însemnând „a elibera”, „a răscumpăra” (Tit 2:14; 1Pe 1:18; vezi și n.s.), și apolýtrōsis, redat în majoritatea cazurilor prin „eliberarea prin răscumpărare” (Ef 1:7; Col 1:14; Ev 11:35; Ro 3:24; 8:23). (Vezi Glosarul.)
Ierihon: Primul oraș canaanit de la vest de râul Iordan cucerit de israeliți. (Nu 22:1; Ios 6:1, 24, 25) Pe vremea lui Isus exista un oraș nou, care fusese construit la aproximativ 2 km sud de vechiul oraș. Aceasta ar putea explica de ce în Lu 18:35, unde este relatat același episod, se spune că „Isus se apropia de Ierihon”. Este posibil ca Isus să fi făcut miracolul în timp ce el și ceilalți plecau, sau ieșeau, din orașul evreiesc și se apropiau de orașul roman sau invers. (Vezi Ap. B4 și B10.)
Doi orbi: Marcu și Luca vorbesc despre un singur orb, concentrându-se, din câte se pare, asupra lui Bartimeu, menționat cu numele în relatarea lui Marcu. (Mr 10:46; Lu 18:35) Matei însă este mai concret în ce privește numărul orbilor.
Fiul lui David: Numindu-l pe Isus „Fiul lui David”, cei doi orbi au recunoscut în mod deschis că el era Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1, 6; 15:25.)
milă: Sau „compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)
Multimedia
Unele piețe, precum cea din imagine, erau amplasate de-a lungul drumului. Deseori, vânzătorii scoteau atât de multă marfă în stradă, încât blocau traficul. Pe lângă alimente proaspete, din piață se puteau cumpăra articole de uz casnic, vase de lut și articole scumpe de sticlă. Întrucât la vremea aceea nu existau răcitoare, oamenii trebuiau să meargă la piață în fiecare zi pentru a cumpăra alimentele necesare. Acolo, cei ce mergeau la cumpărături puteau afla diverse știri de la negustori sau de la cei aflați în trecere prin localitate, copiii se puteau juca în voie, iar cei care nu aveau unde să muncească așteptau să primească ceva de lucru. În piață, Isus a vindecat bolnavi, iar Pavel a predicat. (Fa 17:17) În schimb, scribii și fariseii, care erau plini de mândrie, mergeau în aceste locuri publice ca să fie remarcați și salutați de oameni.
Cel mai îngrozitor instrument pentru biciuire era flagelul. Acesta era format din câteva funii sau curele din piele prinse de un mâner. Pe curele erau fixate bucăți ascuțite de os sau de metal pentru ca loviturile să fie și mai dureroase.