sabat: Lit. „sabaturi”. În acest verset, pluralul termenului grecesc pentru „sabat”, sábbaton, apare de două ori. În prima ocurență se referă la o zi de sabat, a șaptea zi a săptămânii, și este redat prin „sabat”. În a doua ocurență se referă la o perioadă de șapte zile și este redat prin a săptămânii. Ziua de sabat (15 nisan) s-a încheiat la apus. Deși unii au înțeles că relatarea lui Matei plasează episodul la orele serii de „după sabat”, celelalte evanghelii arată cu claritate că femeile au venit să vadă mormântul „devreme”, în dimineața zilei de 16 nisan, „la răsăritul soarelui”. (Mr 16:1, 2; Lu 24:1; Ioa 20:1; vezi și Glosarul și Ap. B12)

în prima zi a săptămânii: Adică în 16 nisan. La evrei, ziua de după sabat era prima zi a săptămânii.

cealaltă Maria: Vezi nota de studiu de la Mt 27:61.

îngerul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20, Ap. C1 și Ap. C3, partea introductivă, Mt 28:2.

spuneți-le discipolilor săi: „El a fost sculat din morți”: Aceste femei nu numai că sunt primii discipoli cărora le-a fost anunțată învierea lui Isus, dar sunt și cele cărora li s-a încredințat sarcina de a le comunica vestea celorlalți discipoli. (Mt 28:2, 5, 7) Potrivit tradiției evreiești, care nu avea nicio bază în Scripturi, mărturia unei femei nu era acceptată la tribunal. În schimb, îngerul lui Iehova le-a onorat pe femei încredințându-le această sarcină extraordinară.

s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”, „s-au prosternat înaintea lui”. (Vezi notele de studiu de la Mt 8:2; 14:33; 15:25.)

fraților mei: Isus îi numește aici pe discipoli ‘frați’ datorită legăturii spirituale care îi unea. (Vezi Mt 28:16; compară cu Mt 25:40; Ioa 20:17; Ev 2:10-12.)

bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.

aceasta: Adică minciuna că soldații adormiseră. Soldații romani puteau plăti cu viața dacă adormeau în post.

guvernatorului: Guvernatorul la care se face referire aici este Ponțiu Pilat.

să se întâlnească: Din câte se pare, la această întrunire din Galileea au fost prezenți peste 500 de discipoli. (1Co 15:6)

unii s-au îndoit: În lumina versetului din 1Co 15:6, probabil că cei care s-au îndoit nu erau apostoli; mai degrabă, erau discipoli din Galileea cărora Isus nu li se arătase încă.

faceți discipoli: Sau „faceți elevi”. Sensul de bază al termenului grecesc mathēteúō este de „a învăța”, sau „a preda”, cu scopul de a face un adept, sau un discipol. În Mt 13:52 e redat prin „este instruit”, iar în Mt 27:57 prin „devenise . . . discipol”. Termenul apare și în Fa 14:21, unde se spune că Pavel și Barnaba „au făcut mulți discipoli” în Derbe. Verbele „botezându-i” și „învățându-i”, folosite în acest context, arată ce presupune porunca de a face discipoli. (Pentru o analiză a substantivului grecesc înrudit, mathētḗs, vezi nota de studiu de la Mt 5:1.)

oamenii tuturor națiunilor: Expresia din limba greacă se poate traduce literalmente prin „toate națiunile”, însă contextul arată că termenul „națiuni” se referă la oameni din toate națiunile. În greacă, pronumele redat prin „i” în expresia botezându-i este de genul masculin și se referă la oameni, nu la „națiuni”, termen care este de genul neutru. Porunca de a merge la „oamenii tuturor națiunilor” era nouă. Scripturile arată că, înainte de serviciul lui Isus, neevreii puteau să vină în Israel și să-i slujească lui Iehova. (1Re 8:41-43) Dar, prin această poruncă, Isus le-a încredințat discipolilor săi sarcina de a merge la neevrei și de a extinde lucrarea de predicare. Astfel, el a subliniat caracterul internațional al lucrării creștine de facere de discipoli. (Mt 10:1, 5-7; Re 7:9; vezi nota de studiu de la Mt 24:14)

în numele: Termenul grecesc pentru „nume” (ónoma) poate însemna mai mult decât un nume propriu. În acest context, expresia „în numele” implică recunoașterea autorității și a poziției Tatălui și a Fiului, precum și a rolului spiritului sfânt. Această recunoaștere face posibilă o nouă relație cu Dumnezeu. (Compară cu nota de studiu de la Mt 10:41.)

Tatălui, . . . Fiului și . . . spiritului sfânt: Este normal să-l recunoaștem pe Tatăl, Iehova Dumnezeu, deoarece el este Creatorul nostru și Dătătorul vieții. (Ps 36:7, 9; Re 4:11) Totuși, Biblia mai arată că niciun om nu poate obține salvarea fără să recunoască rolul Fiului în scopul lui Dumnezeu. (Ioa 14:6; Fa 4:12) De asemenea, este vital să recunoaștem rolul spiritului sfânt deoarece, printre altele, Dumnezeu își folosește forța activă pentru a da viață (Iov 33:4), pentru a le transmite oamenilor prin inspirație mesajul său (2Pe 1:21) și pentru a le da oamenilor puterea de care au nevoie ca să înfăptuiască voința sa (Ro 15:19). Deși unii consideră că enumerarea din verset susține doctrina Trinității, Biblia nu arată nicăieri că cei trei sunt egali în ce privește eternitatea, puterea și poziția. Faptul că sunt menționați împreună în același verset nu demonstrează că fiecare este Dumnezeu și că toți sunt eterni și egali. (Mr 13:32; Col 1:15; 1Ti 5:21)

spiritului sfânt: Sau „forței active sfinte”. Termenul „spirit” (în greacă, genul neutru) face referire la o forță impersonală în acțiune, ce provine de la Dumnezeu. (Vezi Glosarul, „Spiritul sfânt”; „Spirit”.)

învățându-i: Termenul grecesc redat prin „a învăța” transmite ideea de a instrui, a explica, a demonstra cu argumente și a aduce dovezi. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:1; 4:23.) A-i învăța pe alții să respecte tot ceea ce poruncise Isus avea să fie un proces continuu, care presupunea faptul de a-i ajuta să predea ce a predat Isus, să aplice învățăturile sale și să-i urmeze exemplul. (Ioa 13:17; Ef 4:21; 1Pe 2:21)

iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

încheierea: Vezi nota de studiu de la Mt 24:3 și Glosarul, „Încheierea sistemului”.

sistemului: Sau „erei (epocii)”. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)