deci: Din câte se pare, Pavel folosește acest termen pentru a face trecerea de la ceea ce a spus până acum în scrisoarea sa la ceea ce urmează să spună. E ca și cum ar zice: „Având în vedere lucrurile pe care vi le-am explicat, vă implor să faceți ceea ce vă voi spune”. Pavel vorbise despre ocazia oferită atât evreilor, cât și neevreilor de a fi declarați drepți înaintea lui Dumnezeu prin credință, nu prin lucrări, și de a domni împreună cu Cristos. (Ro 1:16; 3:20-24; 11:13-36) Începând din capitolul 12, el îi îndeamnă pe creștini să-și demonstreze credința și recunoștința ascultând de Dumnezeu și ducând o viață de sacrificiu.

fraților: Vezi nota de studiu de la Ro 1:13.

să vă prezentați corpurile: Sub Legea mozaică, israeliții sacrificau animale, prezentându-le ca jertfă. Aceste jertfe puteau fi oferite o singură dată. În schimb, un creștin își prezintă în permanență corpul, sau întreaga ființă, ca o jertfă vie. Această „jertfă” include mintea, inima și puterea sa, adică tot ce este și tot ce poate face el. Ea reprezintă un act de dăruire completă, care vizează toate aspectele vieții. Pavel adaugă că jertfa unui creștin trebuie să fie sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Aceasta face aluzie la faptul că, potrivit Legii, israeliții nu trebuiau să aducă drept jertfă animale șchioape sau cu alte defecte, care nu erau acceptate de Dumnezeu. (Le 22:19, 20; De 15:21; Mal 1:8, 13) În mod asemănător, dacă vor ca jertfa lor să fie acceptată, creștinii trebuie să ducă o viață curată, în armonie cu normele divine.

un serviciu sacru: Sau „o închinare”. Termenul grecesc utilizat aici este latreía, care se referă la acte de închinare. În Scripturile grecești creștine, acest substantiv este folosit uneori în legătură cu sistemul de închinare iudaic, bazat pe Legea mozaică. (Ro 9:4; Ev 9:1, 6) Totuși, Pavel îl folosește aici cu referire la închinarea pe care o aduc creștinii. Verbul înrudit latreúō („a îndeplini [a aduce] un serviciu sacru”) se aplică atât la închinarea adusă potrivit Legii mozaice (Lu 2:37; Ev 8:5; 9:9), cât și la închinarea adusă de creștini (Flp 3:3; 2Ti 1:3; Ev 9:14; Re 7:15). În Ro 1:9, Pavel a arătat că un aspect important al serviciului său sacru era predicarea ‘veștii bune despre Fiul’ lui Dumnezeu.

cu puterea rațiunii voastre: Expresia „puterea rațiunii” reprezintă traducerea termenului grecesc logikós. În acest context, el transmite ideea de serviciu sacru îndeplinit într-o manieră „logică”, „rațională” sau „inteligentă”. Un dicționar îl definește drept „evaluat cu atenție”, „bine gândit”. Creștinii sunt îndemnați deseori să cântărească cu grijă principiile biblice. Ei trebuie să înțeleagă legătura dintre aceste principii și modul în care se aplică ele în diferite situații. Folosindu-și puterea rațiunii, sau capacitatea de gândire, dată de Dumnezeu, ei pot lua decizii echilibrate, pe care Iehova le aprobă și le binecuvântează. Pentru mulți evrei care deveniseră creștini, acest mod de închinare a însemnat o schimbare radicală, deoarece până atunci își trăiseră viața respectând nenumăratele reguli impuse de tradiție.

Nu vă mai lăsați modelați: Termenul grecesc folosit aici înseamnă „a da formă după o matriță sau un model”. Timpul verbal utilizat de Pavel transmite ideea de întrerupere a unei acțiuni aflate în desfășurare. Aceasta sugerează că unii creștini din Roma se lăsau încă influențați de sistemul în care trăiau. (Ro 1:7) Pentru creștinii care locuiau pe atunci (aproximativ 56 e.n.) la Roma, acel sistem includea normele, obiceiurile, valorile și stilurile de viață caracteristice lumii romane. (Vezi nota de studiu de la acest sistem, din acest verset.)

acest sistem: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. În acest context se referă la normele, practicile, valorile, obiceiurile, comportamentele, opiniile, stilurile de viață și alte caracteristici specifice unei anumite perioade de timp. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.)

transformați-vă prin înnoirea minții voastre: Verbul grecesc redat prin „transformați-vă” este metamorphóō, din care derivă substantivul „metamorfoză”. Termenul grecesc tradus aici prin ʻminte’ înseamnă în esență „capacitate de gândire”, însă se poate referi și la modul de a gândi sau la atitudinea cuiva. Expresia „înnoirea minții” indică o schimbare a gândurilor, a intențiilor, a sentimentelor și a dorințelor. Folosirea verbului metamorphóō arată cât de profundă este această schimbare. Același verb apare în Mt 17:2 și în Mr 9:2, unde se spune că Isus „a fost transfigurat”. (Vezi nota de studiu de la Mt 17:2.) Transfigurarea nu a fost o schimbare superficială. Dimpotrivă, a fost o schimbare completă, o schimbare atât de profundă, încât despre Isus, care încă nu devenise Rege al ʻRegatului lui Dumnezeu’, s-a putut spune că ʻvenise deja cu putere’. (Mr 9:1, 2) Acest termen grecesc este folosit și în 2Co 3:18, cu referire la transformarea spirituală a creștinilor unși. Deci, când i-a îndemnat pe creștini să-și înnoiască mintea, Pavel a subliniat necesitatea unei transformări interioare constante, care are drept rezultat un mod de gândire complet nou, în armonie cu gândurile lui Dumnezeu.

să vă convingeți singuri: Termenul grecesc folosit aici, dokimázō, are sensul de „a pune la încercare”, deseori cu un rezultat pozitiv. De fapt, termenul poate fi tradus și prin „a aproba”. Unele traduceri îl redau prin „a verifica”, „a discerne”, „a deosebi”. Astfel, Pavel nu îi îndemna pe creștini să aibă o credință oarbă și nici să fie sceptici, îndoindu-se de toate. Mai degrabă, îi încuraja să pună la încercare, cu o atitudine pozitivă, normele lui Dumnezeu pentru a le înțelege, a le aplica și a simți efectele lor benefice. Astfel, creștinii se conving singuri că „voința . . . lui Dumnezeu” este bună și perfectă și că îndeplinirea ei este cel mai bun mod de viață.

încurajează: Sau „îndeamnă”. Termenul grecesc folosit aici, parakaléō, înseamnă literalmente „a chema alături de cineva”. El are un sens larg și poate transmite ideea de „a încuraja” (Fa 11:23; 14:22; 15:32; 1Te 5:11; Ev 10:25), „a mângâia”, „a consola” (2Co 1:4; 2:7; 7:6; 2Te 2:17), iar în unele contexte, „a îndemna” (Fa 2:40; Ro 15:30; 1Co 1:10; Flp 4:2; 1Te 5:14; 2Ti 4:2; Tit 1:9, n.s.). Întrucât parakaléō se poate traduce atât prin „a îndemna”, cât și prin „a încuraja” și „a mângâia”, înțelegem că un creștin nu trebuie niciodată să îndemne într-o manieră dură sau lipsită de bunătate.

să încurajeze: Sau „să îndemne”, „să dea îndemnuri”. Aici apare substantivul grecesc paráklēsis, care înseamnă literalmente „chemare alături de cineva” și care, deseori, transmite ideea de „încurajare” (Fa 13:15; Flp 2:1) sau „mângâiere” (Ro 15:4; 2Co 1:3, 4; 2Te 2:16). Ca în cazul verbului parakaléō (care apare și el în acest verset), substantivul paráklēsis poate transmite ideea de „îndemn”, „îndemnare” și a fost tradus ca atare în unele versete. (1Te 2:3; 1Ti 4:13; Ev 12:5) Faptul că acești termeni grecești pot transmite toate cele trei sensuri – îndemn, mângâiere și încurajare – sugerează că un creștin nu trebuie niciodată să îndemne într-o manieră dură sau lipsită de bunătate.

împarte: Sau „donează”. Verbul grecesc folosit aici este redat și prin „a da”. (Ro 1:11; 1Te 2:8; Lu 3:11; Ef 4:28)

îndrumă congregația: Sau „este în fruntea congregației”. Termenul grecesc proístēmi înseamnă literalmente „a sta înaintea (în fața)” în sensul de a-i îndruma pe alții, a-i conduce, a-i dirija, a manifesta interes față de ei și a avea grijă de ei.

Să aveți oroare: Termenul grecesc apostygéō apare doar aici în Scripturile grecești creștine. El reprezintă forma intensivă a unui verb grecesc care înseamnă „a urî” și are deci sensul de „a urî intens (cu putere)”. Termenul exprimă un sentiment puternic de aversiune și de repulsie.

alipiți-vă: Aici este folosit cu sens figurat verbul grecesc care înseamnă literalmente „a lipi”. Un creștin care are o iubire sinceră e atât de atașat, sau „lipit”, de ce este bine, încât binele devine o parte intrinsecă a personalității sale. Același verb grecesc este folosit pentru a descrie legătura strânsă care trebuie să existe între un soț și o soție. (Vezi nota de studiu de la Mt 19:5.)

iubire frățească: Termenul grecesc philadelphía înseamnă literalmente „afecțiune pentru un frate”. Pavel îl folosește de trei ori: în Ro 12:10, în 1Te 4:9 și în Ev 3:1. Și Petru îl folosește de trei ori în scrisorile sale (o dată în 1Pe 1:22 și de două ori în 2Pe 1:7), unde este redat prin „afecțiune frățească”. Folosind acest termen, Pavel și Petru arată că relațiile dintre creștini trebuie să fie la fel de apropiate, de strânse și de călduroase ca acelea dintr-o familie.

fiți plini de afecțiune tandră: Termenul grecesc folosit aici, philóstorgos, este compus din două cuvinte care exprimă iubire și afecțiune: un cuvânt înrudit cu phílos (prieten apropiat) și un cuvânt care provine din verbul stérgō (care se referă la afecțiunea naturală dintre membrii unei familii). (Ioa 15:13-15) Alăturarea acestor cuvinte transmite ideea de afecțiune puternică, proprie unei familii. De fapt, ambii termeni folosiți în acest context (philadelphía, redat prin „iubire frățească”, și philóstorgos, redat prin „afecțiune tandră”) se referă la afecțiunea care ar trebui manifestată în mod natural între membrii unei familii. Acesta este gradul de iubire și afecțiune pe care, conform cuvintelor lui Pavel, trebuie să-l arate creștinii unii față de alții. (Vezi nota de studiu de la iubire frățească, din acest verset.)

fiți primii: Sau „luați inițiativa”. În Scripturile grecești creștine, termenul proēgéomai apare doar aici. El înseamnă literalmente „a merge înainte”, „a merge în față”, iar în acest context denotă dorința intensă de a le arăta onoare altora. În societatea iudaică, greacă și romană din secolul I, oamenii făceau tot ce puteau ca să primească onoare. (Lu 20:46) Aici, Pavel exprimă un punct de vedere opus: creștinii trebuie să facă tot ce pot ca să arate onoare și respect. De fapt, unii erudiți sugerează că această expresie transmite ideea de a concura cu alții în a arăta onoare.

Fiți harnici: Sau „Fiți sârguincioși”. Termenul grecesc spoudḗ, folosit aici, înseamnă literalmente „rapiditate (în mișcare sau acțiune)”, „grabă”, „viteză”. (Lu 1:39) Totuși, în multe contexte, el denotă „angajament serios în ce privește îndeplinirea unei obligații”, „dorință arzătoare”, „promptitudine”, „dispoziție”, „zel”. Acest termen grecesc apare în Ro 12:8, în expresia „s-o facă cu sârguință”. În Ev 6:11 este redat tot prin „sârguință”, iar în 2Pe 1:5, prin „eforturile”. Verbul înrudit spoudázō este redat prin „a se strădui” (2Pe 1:10) și „a face tot posibilul” (2Ti 2:15; 4:9, 21; 2Pe 3:14).

Fiți înflăcărați de spirit: Termenul grecesc redat prin „a fi înflăcărat” înseamnă literalmente „a fierbe”. Aici este folosit cu sens metaforic, transmițând ideea de a deborda de zel și de entuziasm ca urmare a influenței ʻspiritului’ (în greacă, pneúma) lui Dumnezeu, sau a forței sale active. Acest spirit poate motiva o persoană și îi poate da forța de a acționa în armonie cu voința lui Iehova. (Vezi nota de studiu de la Mr 1:12.) De asemenea, spiritul sfânt face ca o persoană să fie ʻînflăcărată de spirit’ în sensul că influențează forța care izvorăște din inima ei figurativă, umplând-o de zel și de entuziasm pentru ceea ce este drept. Unii bibliști consideră că sintagma este pur și simplu o expresie idiomatică ce denotă ardoare și entuziasm. Totuși, redarea din această traducere sugerează că ʻspiritul’ despre care se vorbește aici este spiritul lui Dumnezeu. (Vezi Ap. A1, unde această expresie grecească este menționată printre exemplele care ilustrează unele principii de traducere ale Bibliei.)

Slujiți-i: Verbul grecesc folosit aici (douleúō) se referă la munca unui sclav, adică a cuiva care aparține unui stăpân și primește ordine de la acesta. Același verb apare în Mt 6:24 (vezi nota de studiu), unde Isus arată că un creștin nu poate fi sclav și al lui Dumnezeu, și al Bogăției. În Septuaginta, verbul este utilizat uneori pentru a traduce expresii ebraice care înseamnă „slujiți-i lui Iehova” și care, în textul ebraic original, conțin Tetragrama. (1Sa 12:20; Ps 2:11; 100:2 [99:2, LXX]; 102:22 [101:23, LXX])

lui Iehova: Manuscrisele grecești disponibile conțin aici redarea „Domnului” (tōi Kyríōi), însă, așa cum se arată în Ap. C1, există motive întemeiate pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul „Domnul”. Prin urmare, Traducerea lumii noi folosește numele „Iehova” în acest verset. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Ro 12:11.)

Fiți mereu ospitalieri: Verbul grecesc pentru „a fi mereu” poate fi tradus literalmente prin „a se grăbi”, „a alerga”. Folosind acest verb, Pavel îi încurajează pe creștini să fie ospitalieri nu doar atunci când li se cere, ci să urmeze calea ospitalității, adică să ia cu regularitate inițiativa de a fi ospitalieri. Termenul grecesc pentru „ospitalitate”, philoxenía, înseamnă literalmente „iubire (afecțiune) față de străini”. Aceasta arată că ospitalitatea nu trebuie manifestată doar față de prietenii apropiați. Pavel folosește termenul și în Ev 13:2, unde face referire, din câte se pare, la relatările despre Avraam și Lot din Geneza, capitolele 18 și 19. Fiind ospitalieri față de străini, acești doi bărbați au găzduit, fără să știe, îngeri. În Ge 18:1-8 se spune că Avraam „a alergat” și „s-a dus repede” pentru a se îngriji de oaspeții săi. Adjectivul înrudit philóxenos apare de trei ori în Scripturile grecești creștine, întotdeauna în contexte în care creștinii sunt îndemnați să arate ospitalitate. (1Ti 3:2; Tit 1:8; 1Pe 4:9)

toți oamenii consideră că: Sau „din punctul de vedere al tuturor oamenilor”, „în ochii tuturor oamenilor”. Aici, termenul grecesc ánthrōpos (om, ființă umană) se referă atât la bărbați, cât și la femei.

faceți loc mâniei: Adică mâniei lui Dumnezeu, conform contextului. În continuare, Pavel citează cuvintele lui Dumnezeu din Deuteronomul: „A mea este răzbunarea și, la fel, pedeapsa”. (De 32:19-35) Deși în textul grecesc din Ro 12:19 nu apare expresia „lui Dumnezeu”, mulți traducători ai Bibliei o inserează pentru a transmite ideea corectă. Așadar, se pare că ideea acestui verset este: „Lăsați mânia în seama lui Dumnezeu. Lăsați-l pe el să decidă când și asupra cui va aduce răzbunarea”. Acest îndemn este în armonie cu alte avertismente biblice, potrivit cărora nu trebuie să dăm frâu liber mâniei. (Ps 37:8; Ec 7:9; Mt 5:22; Ga 5:19, 20; Ef 4:31; Iac 1:19) Necesitatea de a ne controla mânia este evidențiată în mod repetat în cartea Proverbele. (Pr 12:16; 14:17, 29; 15:1; 16:32; 17:14; 19:11, 19; 22:24; 25:28; 29:22)

zice Iehova: Pavel citează din De 32:35, verset al cărui context arată clar că acele cuvinte au fost rostite de Iehova. (De 31:16, 19, 22, 30; 32:19-34; compară cu nota de studiu de la Mt 1:22; vezi Ap. C1 și C3, partea introductivă; Ro 12:19)

dacă dușmanului tău îi este foame: Pavel își continuă argumentația citând din Pr 25:21, 22.

vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui: Aici, Pavel preia o expresie din Pr 25:21, 22. Din câte se pare, proverbul citat de Pavel și aplicarea lui fac aluzie la o metodă străveche de extragere a metalului din minereu. Minereul era pus între două straturi de cărbuni încinși pentru a se topi, obținându-se astfel un metal pur, separat de reziduuri. În mod asemănător, dacă arătăm bunătate chiar și față de persoanele ostile, le vom înmuia inima și vom scoate la iveală ce este bun în ele. Sfatul de a le face bine dușmanilor apare de multe ori în Scripturi. (Ex 23:4, 5; Mt 5:44, 45; Lu 6:27; Ro 12:14) Și contextul proverbului citat de Pavel susține această înțelegere. Acolo se adaugă că ʻIehova îl va răsplăti’ pe cel ce acționează astfel. (Pr 25:22, n.s.) Bibliștii au opinii diferite cu privire la semnificația acestei metafore. Totuși, având în vedere contextul din Romani, este clar că Pavel nu dorea să spună că rolul acestor cărbuni figurativi era de a pedepsi sau de a face de rușine un împotrivitor.