Către romani 13:1-14
Note de subsol
Note de studiu
om: Sau „ființă vie”. Aici, termenul grecesc psykhḗ, redat prin „suflet” în unele traduceri ale Bibliei, se referă la o persoană. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
autorităților superioare: Adică guvernelor sau altor autorități civile. Termenul redat aici prin „autorităților” reprezintă forma de plural a termenului grecesc exousía. Folosirea acestui termen cu referire la guvernări sau autorități nu era, probabil, ceva nou pentru cititorii Septuagintei. (Vezi Da 7:6, 14, 27; 11:5, unde exousía este folosit pentru a reda termenii ebraici și aramaici traduși prin „autoritate să stăpânească”, „stăpânire”, „putere”.) În Lu 12:11, exousía apare în expresia „a funcționarilor guvernamentali și a autorităților”. Termenul grecesc tradus în acest verset prin „superioare” este înrudit cu un cuvânt folosit în 1Ti 2:2 în expresia „pentru regi și pentru toți cei care sunt în poziții înalte [sau de autoritate, n.s.]”. În unele contexte, el se referă la cei care dețin controlul, autoritatea sau puterea asupra altora, dar nu transmite ideea de autoritate absolută, sau supremă. Aceasta reiese clar din modul în care este folosit în Flp 2:3, unde creștinii sunt îndemnați să considere că ceilalți le sunt „superiori”, sau sunt mai buni decât ei, însă nu buni în sens absolut.
au fost așezate în pozițiile lor relative de Dumnezeu: Lit. „au fost puse în ordine de Dumnezeu”. Adică există cu permisiunea lui Dumnezeu. Sintagma „au fost așezate în pozițiile lor relative” reprezintă traducerea termenului grecesc tássō. Unele dicționare definesc acest termen drept „a aranja”, „a pune în ordine”, „a așeza într-un anumit loc”, „a organiza”, „a rândui”, „a desemna”. În Lu 7:8, Luca folosește același termen grecesc când prezintă cuvintele unui centurion: „Și eu sunt un om aflat [formă a lui tássō] sub autoritatea [formă a lui exousía, termen redat prin „autoritate”, „autorități” în Ro 13:1-3] altora și am soldați în subordine”. Acest centurion avea un superior, precum și „soldați în subordine”; deci ‘autoritatea’ lui era relativă în raport cu a altora. Aceasta arată că termenul grecesc tássō nu înseamnă întotdeauna doar „a așeza într-un loc”. El se poate referi și la aranjarea într-o ordine, ordine în care cineva are o anumită poziție în raport cu a altora. Multe traduceri folosesc aici expresii precum „rânduite de Dumnezeu”, „puse de Dumnezeu” sau „aduse la putere de Dumnezeu”, ceea ce ar putea lăsa impresia că Dumnezeu este principalul responsabil pentru instalarea conducătorilor laici în pozițiile lor de autoritate. Totuși, având în vedere sensul termenului grecesc, contextul imediat și ceea ce spune Biblia în alte versete (Pr 21:1; Ec 5:8; Da 4:32; Ioa 19:11), Traducerea lumii noi folosește expresia „au fost așezate în pozițiile lor relative de Dumnezeu”. Dumnezeu le permite guvernelor să dețină poziții de autoritate ‘relativă’, mai mică sau mai mare decât a altora, dar întotdeauna mai mică decât autoritatea supremă pe care o deține el ca Suveran al universului.
ordinii stabilite de Dumnezeu: ‘Autoritățile superioare’ fac parte dintr-o ordine temporară permisă de Dumnezeu. (Ro 13:1) Expresia grecească folosită aici se referă la ceva rânduit sau stabilit de Dumnezeu. Autoritățile laice sunt mijlocul pe care Dumnezeu îl folosește temporar pentru a menține ordinea în societatea umană. În mod evident, aceste autorități nu ar exista dacă Dumnezeu nu le-ar permite. (Ioa 19:11) Astfel, autoritățile superioare au o poziție relativă în scopul lui Dumnezeu. Când Pavel a scris această scrisoare, autoritățile superioare pe care creștinii trebuiau să le respecte erau în principal guvernul roman, condus de împăratul Nero, care a domnit între 54 și 68 e.n. Pavel știa bine că omenirea are nevoie de guvernarea lui Dumnezeu, care este net superioară guvernării umane. (Fa 28:31; 1Co 15:24) În acest verset, el a spus doar că, atât timp cât Iehova le permite guvernelor umane să existe, creștinii trebuie să le respecte și să le accepte ca parte a „ordinii stabilite de Dumnezeu”.
sunt slujitorul lui Dumnezeu: Aici este vorba despre „autoritățile” menționate în Ro 13:1-3. Termenul grecesc tradus prin „slujitorul” este diákonos. În Biblie, el a fost tradus și prin „cei care servesc” și „servitori”. (Ioa 2:5, 9) Verbul înrudit diakonéō (a servi, a se ocupa de, a sluji) este folosit și el cu sensul de a îndeplini diverse servicii pentru alții. (Vezi nota de studiu de la Lu 8:3.) În acest sens pot fi numite autoritățile laice un ‘slujitor’. Și, având în vedere că Dumnezeu le permite să existe pentru un timp, se poate spune că ele sunt slujitorul lui Dumnezeu. Ele prestează servicii pentru binele oamenilor, asigurând într-o anumită măsură ordinea și oferind protecție împotriva răufăcătorilor. În plus, Biblia arată că, uneori, autoritățile laice au acționat ca slujitor al lui Dumnezeu și în alte moduri. De exemplu, Regele Cirus al Persiei le-a permis evreilor să plece din Babilon pentru a reconstrui casa lui Dumnezeu din Ierusalim. (Ezr 1:1-4; Is 44:28) Regele persan Artaxerxes l-a trimis pe Ezra cu o contribuție pentru reconstruirea acelei case și, mai târziu, l-a însărcinat pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului. (Ezr 7:11-26; 8:25-30; Ne 2:1-8) Autoritățile romane l-au scăpat pe Pavel de o gloată din Ierusalim, l-au ajutat după ce a naufragiat și i-au permis să stea în arest într-o casă închiriată până când avea să fie audiat de Cezar. (Fa 21:31, 32; 28:7-10, 30, 31)
sabia: Se referă la dreptul sau la puterea pe care o dețin autoritățile laice de a-i pedepsi pe cei ce practică răul. Când e folosită în mod corect, această putere poate fi un mijloc eficient de prevenire a delincvenței, contribuind la păstrarea ordinii în societate. Totuși, autoritățile răspund înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care își folosesc puterea. De exemplu, regele Irod Antipa a abuzat de această sabie simbolică decapitându-l pe Ioan Botezătorul. (Mt 14:1-12) În mod asemănător, regele Irod Agripa I și-a folosit în mod greșit puterea când „l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan”. (Fa 12:1, 2) Ori de câte ori guvernatorii umani încearcă să-i oblige pe creștini să încalce normele biblice, ei nu acționează în calitate de slujitor al lui Dumnezeu.
care aduce pedeapsa: Când cineva încalcă o lege umană ce nu intră în contradicție cu legile lui Dumnezeu, pedeapsa pe care o aplică „conducătorii” este, în mod indirect, aplicată de Dumnezeu asupra celui ce practică răul. (Ro 13:3) În acest context, expresia grecească tradusă prin „a aduce pedeapsa” poate fi redată și prin „a-și exprima mânia”.
trebuie: Sau „este necesar”. Termenul grecesc anágkē, folosit aici, înseamnă literalmente „necesitate”. Acest verset arată că motivul principal pentru care creștinii trebuie să asculte de legile Cezarului și să plătească impozitele este conștiința lor creștină, nu teama de a fi pedepsiți de „sabia” Cezarului. (Vezi notele de studiu de la Ro 13:4.) Prin urmare, când un guvern dă o lege ce nu intră în contradicție cu legile lui Dumnezeu, creștinii se supun.
slujitori publici: Cuvântul grecesc leitourgós (slujitor public), care apare aici, și cuvintele înrudite leitourgéō (a îndeplini un serviciu public) și leitourgía (serviciu public) erau folosite de vechii greci și romani cu referire la serviciul îndeplinit pentru autoritățile civile și în folosul comunității. (Termenii grecești menționați mai sus sunt formați din cuvintele laós, „oameni”, și érgon, „muncă”.) Aici, autoritățile laice sunt numite „slujitori publici” (forma de plural a lui leitourgós) ai lui Dumnezeu în sensul că prestează servicii utile pentru cetățeni. Totuși, în Scripturile grecești creștine, acești termeni sunt folosiți deseori în legătură cu serviciul adus la templu și cu serviciul creștin. Pentru mai multe explicații referitoare la această utilizare a termenilor, vezi notele de studiu de la Lu 1:23; Fa 13:2; Ro 15:16.
fac neîncetat acest serviciu: Sau „se dedică chiar acestui lucru”. Așa cum se arată în versetele anterioare, autoritățile laice îndeplinesc diverse sarcini și, în calitate de „slujitori publici ai lui Dumnezeu”, prestează servicii utile pentru comunitate.
Dați-le: Lit. „Dați-le înapoi”. Același verb grecesc (apodídōmi) este folosit în Mt 22:21, Mr 12:17 și Lu 20:25, în expresia „Dați Cezarului ce este al Cezarului”. (Vezi nota de studiu de la Mt 22:21.)
comiți adulter: Vezi nota de studiu de la Ro 2:22.
chefuri: Sau „petreceri dezmățate”. Termenul grecesc kṓmos apare de trei ori în Scripturile grecești creștine, întotdeauna cu sens negativ. (Ga 5:21; 1Pe 4:3) El poate fi definit drept „petreceri caracterizate prin exces de alcool și conduită imorală”. În scrierile grecești antice a fost folosit cu referire la procesiunile stradale frenetice în onoarea unor zeități păgâne, precum Dionysos (sau Bacchus), zeul vinului, în cadrul cărora petrecăreții cântau până noaptea târziu. Pe vremea apostolilor, aceste procesiuni și comportamente libertine erau obișnuite în orașele grecești, inclusiv în cele din Asia Mică. (1Pe 1:1) În prima sa scrisoare, Petru li se adresează creștinilor care, înainte de a deveni discipoli ai lui Cristos, umblaseră „în dorințe neînfrânate, în beții, în chefuri, în partide de băutură și în practici idolatre nelegiuite”. (1Pe 4:3, 4) Pavel a inclus „chefurile” printre „lucrările cărnii”, adăugând că „cei care practică astfel de lucruri nu vor moșteni Regatul lui Dumnezeu”. (Ga 5:19-21) În versetele în care apare termenul „chefuri”, Pavel și Petru menționează și practici precum beția, relațiile sexuale imorale, imoralitatea sexuală, necurăția, conduita nerușinată și dorințele neînfrânate.
conduită nerușinată: Sau „fapte de conduită sfidătoare”. Aici este folosită forma de plural a termenului grecesc asélgeia. Acest termen se referă la o conduită care reprezintă o încălcare gravă a legilor divine și care reflectă o atitudine nerușinată sau sfidătoare. (Vezi Glosarul.)
îmbrăcați-vă cu Domnul: Sau „imitați calitățile (conduita) Domnului”. Verbul grecesc folosit aici se referă literalmente la îmbrăcarea unei haine. (Lu 15:22; Fa 12:21) Dar în acest verset are sens figurat și înseamnă a-ți însuși modul de a fi și de a acționa al cuiva. Pavel folosește termenul cu același sens în Col 3:10, 12. Aici, în Ro 13:14, el îi îndeamnă pe creștini să-l urmeze pe Isus îndeaproape, ca și cum s-ar îmbrăca cu exemplul și atitudinea sa, și să devină asemenea lui.
Multimedia
În imagine este prezentată o chitanță din secolul I e.n., primită în urma plății unei taxe. Ea atestă plata unei taxe către o bancă din provincia romană Egipt făcută cu ocazia vânzării unei proprietăți. Astfel de descoperiri arată cum se înregistra plata anumitor taxe la acea vreme. Existau taxe și impozite impuse de Imperiul Roman și, de asemenea, taxe și impozite locale impuse de provincii. Sfatul dat de Pavel creștinilor din Roma cu privire la plata impozitelor este în armonie cu îndemnul lui Isus: „Dați . . . Cezarului ce este al Cezarului”. (Mt 22:21; Ro 13:6, 7)