în unitate și într-un singur glas: Lit. „cu aceeași minte [cu o singură minte], cu o singură gură”. Așa cum Isus s-a rugat ca discipolii lui să fie uniți, tot așa Pavel s-a rugat ca frații lui să fie uniți în gând și acțiune. (Ioa 17:20-23; vezi nota de studiu de la Ioa 17:23) În acest verset, Pavel folosește două expresii pentru a evidenția această unitate. Pe de o parte, el folosește termenul grecesc redat prin „în unitate”. Acesta este utilizat de mai multe ori în cartea Faptele cu referire la unitatea remarcabilă care exista între primii creștini. (Fa 1:14, „într-un gând”; 2:46, „într-un singur gând”; 4:24, „cu toții”; 15:25, „în unanimitate”) Pe de altă parte, folosind expresia „într-un singur glas”, Pavel își exprimă dorința ca creștinii evrei și neevrei din congregația din Roma să-și unească vocile pentru a-i aduce glorie lui Dumnezeu în perfectă armonie.

primiți-vă cu căldură: Sau „acceptați-vă”, „urați-vă bun-venit”. Termenul grecesc folosit aici transmite ideea de a primi pe cineva cu amabilitate și ospitalitate, ca atunci când îl primești în casă sau în cercul de prieteni. El a fost redat și prin „a primi cu drag” (Flm 17) sau „a primi cu amabilitate” (Fa 28:2).

slujitorul: În Biblie, termenul grecesc diákonos este folosit deseori cu referire la cei care le slujesc altora cu umilință. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.) Aici, termenul este utilizat cu privire la Cristos. În existența sa preumană, Isus a petrecut milenii alături de Iehova ca slujitor al său. Însă, la botez, Isus a început un serviciu nou, care presupunea ca el să satisfacă necesitățile spirituale ale oamenilor păcătoși și chiar să-și dea viața ca răscumpărare. (Mt 20:28; Lu 4:16-21) În acest verset se spune că Isus a devenit slujitorul evreilor circumciși pentru a demonstra că Dumnezeu este fidel, serviciul lui incluzând împlinirea promisiunilor pe care Dumnezeu le făcuse strămoșilor evreilor. Printre aceste promisiuni se număra și cea făcută lui Avraam potrivit căreia toate națiunile aveau să fie binecuvântate prin intermediul descendenței sale. (Ge 22:17, 18) Prin urmare, serviciul lui Isus urma să le aducă foloase și oamenilor din alte națiuni care ‘își puneau speranța’ în el. (Ro 15:9-12)

După cum este scris: În acest context (Ro 15:9-12), Pavel citează de patru ori din Scripturile ebraice pentru a arăta că Iehova prezisese cu mult timp înainte că oameni din toate națiunile aveau să-i aducă laude. Astfel, neevreii urmau să beneficieze și ei de serviciul lui Cristos, la fel ca evreii. Prin acest raționament, Pavel întărește îndemnul dat congregației multiculturale din Roma, formată din creștini evrei și neevrei: „Primiți-vă cu căldură unii pe alții”. (Ro 15:7; vezi nota de studiu de la Ro 1:17)

printre națiuni: Din câte se pare, Pavel citează parțial versetul din Ps 18:49, unde textul ebraic spune: „Te voi glorifica printre națiuni, o, Iehova”. (O formulare asemănătoare apare în 2Sa 22:50.) Aici, în Ro 15:9, câteva manuscrise spun: „printre națiuni, o, Doamne”. Așa cum reiese din copiile disponibile ale Septuagintei, se pare că unii copiști au extins ulterior citatul din Ro 15:9, astfel încât acesta să includă și vocativul care apare în Ps 18:49 (17:50, LXX) și în 2Sa 22:50. Totuși, redarea din Traducerea lumii noi se găsește în mai multe manuscrise vechi.

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 117:1, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. A5 și C1.)

rădăcina lui Iese: Aici, Pavel citează versetul din Is 11:10, așa cum apare el în Septuaginta. Pavel folosește acest citat – potrivit căruia „națiunile” aveau să-și pună speranța în „rădăcina lui Iese” – pentru a demonstra că și oamenii din națiuni urmau să facă parte din congregația creștină. Iese a fost tatăl lui David. (Ru 4:17, 22; 1Sa 16:5-13) În Is 11:10 s-a prezis că viitorul Mesia avea să fie numit „rădăcina lui Iese”. (Compară cu Re 5:5, unde Isus este numit „rădăcina lui David”; vezi și Re 22:16.) În mod normal, rădăcina unui arbore sau a unei alte plante apare înaintea trunchiului sau a ramurilor. Având în vedere că Mesia a fost descendentul lui Iese (și al fiului său David), nu strămoșul lui, ar putea părea mai logic ca Iese (sau David) să fie numit rădăcina din care avea să vină Isus. (Mt 1:1, 6, 16) Totuși, ideea că Isus este rădăcina lui Iese e susținută și de alte pasaje biblice. Din ele înțelegem că: 1) Linia genealogică a lui Iese continuă să existe grație lui Isus, care este nemuritor. (Ro 6:9) 2) Poziția lui Isus în raport cu strămoșii săi s-a schimbat, întrucât el a primit autoritate ca Judecător și Rege ceresc. (Lu 1:32, 33; 19:12, 15; 1Co 15:25) 3) David l-a numit în mod profetic pe Isus ‘Domnul meu’. (Ps 110:1; Fa 2:34-36) 4) Pe parcursul Domniei de O Mie de Ani, viața lui Iese va depinde de Isus, care va aplica foloasele răscumpărării și în favoarea lui. Atunci, Isus va deveni „Tată Etern” pentru Iese și David. (Is 9:6)

un slujitor public: Cuvântul grecesc leitourgós este format din termenii laós, „oameni”, și érgon, „muncă”. Inițial, acest cuvânt a fost folosit de vechii greci cu referire la o persoană care îndeplinea un serviciu pentru autoritățile civile și în folosul comunității, de regulă pe propria cheltuială. Un astfel de serviciu exista și la romani. În Biblie, termenul se referă de obicei la o persoană care îndeplinește un serviciu sacru. Termenul înrudit leitourgía este folosit deseori în Septuaginta cu referire la „îndatoririle” (Nu 7:5) și la „serviciul” (Nu 4:28; 1Cr 6:32 [6:17, LXX]) preoților de la tabernacol și de la templul lui Iehova, din Ierusalim. Aici, Pavel folosește termenul leitourgós cu privire la sine, întrucât el era un „apostol al națiunilor”, care anunța vestea bună a lui Dumnezeu. (Ro 11:13) Predicarea sa avea să aducă mari beneficii comunității, îndeosebi oamenilor din națiuni.

să îndeplinesc lucrarea sfântă: Verbul grecesc hierourgéō apare doar aici în Scripturile grecești creștine și face referire la îndeplinirea unei îndatoriri sau a unei lucrări sacre. „Lucrarea sfântă” în care era implicat Pavel consta în anunțarea veștii bune a lui Dumnezeu, adică a mesajului creștin adresat oamenilor din toate națiunile. (Vezi notele de studiu de la Ro 1:1; 1:9.) Folosind acest termen, Pavel a arătat că înțelegea caracterul sacru și seriozitatea acelei lucrări. Termenul este înrudit cu verbul hierateúō, redat prin „serviciul de preot” în Lu 1:8, și cu substantivul hierón, tradus prin „templu” în Mt 4:5 și în multe alte versete. Așadar, este posibil ca Pavel să fi făcut referire la jertfele aduse de preoți la templu când a comparat națiunile care acceptau mesajul cu o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Această ofrandă era aprobată de Dumnezeu și binecuvântată cu spiritul său. (Ro 1:1, 16)

minunilor: Sau „prevestirilor”. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:19.)

spiritului lui Dumnezeu: Unele manuscrise vechi conțin redarea „spiritului sfânt” sau doar „spiritului”, însă redarea din această traducere se găsește în multe manuscrise vechi și demne de încredere.

până în Iliria: Iliria era o provincie romană situată în partea nord-vestică a Peninsulei Balcanice, pe coasta Mării Adriatice. (Vezi Ap. B13.) Numele „Iliria” vine de la triburile ilire care locuiau în acea regiune. Granițele și subdiviziunile administrative ale provinciei au suferit multe schimbări în timpul dominației romane. Prepoziția grecească redată prin „până în” nu indică clar dacă Pavel a predicat efectiv în Iliria sau dacă a ajuns doar până la granița acestei provincii.

teritoriu . . . în care să nu fi ajuns: Pavel a acordat o mare importanță extinderii lucrării de evanghelizare. El dorea din toată inima să predice în zonele în care vestea bună încă nu ajunsese. (Compară cu 2Co 10:15, 16.) În versetul următor, Pavel a spus că intenționa să-și extindă lucrarea misionară în vest, către Spania. El a scris aceste cuvinte spre finalul celei de-a treia călătorii misionare, la începutul anului 56 e.n.

Spania: Pavel menționează Spania de două ori în scrisoarea sa către Romani, aici și în Ro 15:28. Nu se știe cu certitudine dacă el a ajuns vreodată în Spania. Totuși, în jurul anului 95 e.n., Clement Romanul a scris că Pavel a ajuns „până la marginile apusului”, probabil și în Spania. (Clement, Scrierile părinților apostolici, Către corinteni (I), p. 49, Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979) Dacă Pavel a ajuns într-adevăr în Spania, această călătorie trebuie să fi avut loc după eliberarea sa din prima detenție la Roma (c. 61 e.n.) și înainte de cea de-a doua detenție (c. 65 e.n.). Pe atunci, Spania se afla sub dominație romană, iar majoritatea populației vorbea latina, nu greaca. Din câte se pare, când le-a scris romanilor, Pavel considera această țară un ‘teritoriu în care nu ajunsese’ încă. (Ro 15:23)

Macedonia: Vezi Glosarul.

Ahaia: Vezi nota de studiu de la Fa 18:12.

aveau . . . o datorie: Sau „le erau datori”, „aveau obligația”. În Scripturi, termenul grecesc redat prin „dator” și alți termeni înrudiți se referă nu doar la datorii financiare, ci și la obligații sau datorii în general. (Vezi nota de studiu de la Ro 1:14.) Aici, Pavel vrea să spună că creștinii neevrei le erau datori creștinilor evrei din Ierusalim deoarece se bucurau de beneficii spirituale datorită lor. Prin urmare, era corect ca ei să-i ajute din punct de vedere material pe frații lor nevoiași din Ierusalim. (Ro 15:26)

donație: Lit. „rod”. Aici, termenul „rod” este folosit cu sensul de „rezultat”, „efect”, „produs” și se referă, din câte se pare, la banii care fuseseră adunați pentru frații din Ierusalim.

serviciul meu: Cuvântul grecesc diakonía, redat deseori prin „serviciu”, este folosit aici cu sensul de „lucrare de ajutorare”, la fel ca în Fa 11:29; 12:25; 2Co 8:4, n.s.; 9:13, n.s. Congregațiile din Macedonia și Ahaia luaseră parte la o „lucrare de ajutorare”, strângând o donație pe care Pavel urma să le-o ducă fraților nevoiași din Iudeea. (2Co 8:1-4, n.s.; 9:1, 2, 11-13, n.s.) Câteva manuscrise antice folosesc aici termenul dōrophoría (oferirea unui dar) în locul termenului diakonía. Unii bibliști sugerează că această modificare a fost făcută de un scrib în încercarea de a clarifica la ce fel de ‘serviciu’ se referea Pavel. (Vezi nota de studiu de la Fa 11:29.)