îngăduinței: Sau „toleranței”. În Scripturile grecești creștine, substantivul grecesc anokhḗ apare doar aici și în Ro 3:25. El înseamnă literalmente „înfrânare” și poate fi redat și prin „reținere”. În unele versete apare un verb grecesc înrudit, redat prin „a suporta” sau „a suporta cu răbdare”. (Mt 17:17; 1Co 4:12; Ef 4:2) Acest verb este folosit și în Septuaginta, în unele pasaje în care se arată că Iehova se stăpânește. (Is 42:14; 64:12) De-a lungul istoriei umane, Dumnezeu a dat dovadă de o extraordinară bunătate, toleranță și răbdare, suportând blasfemierea numelui său, torturarea și uciderea Fiului său și maltratarea închinătorilor săi loiali. Dumnezeu manifestă aceste calități deoarece „caută să [ne] ducă la căință”. Această idee a fost subliniată și de apostolul Petru. (2Pe 3:9)

căință: Lit. „schimbare în gândire”. În Biblie, termenul se referă la schimbarea gândirii unei persoane care regretă sincer modul de viață din trecut, acțiunile sale rele sau faptul că nu a făcut ceea ce trebuia. În acest context, se referă la dorința unei persoane de a clădi sau restabili o relație bună cu Dumnezeu. Căința sinceră se arată prin fapte, printr-o schimbare a conduitei. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2, 8; Fa 3:19; 26:20 și Glosarul.)

orice om: Sau „sufletul oricărui om”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

grec: Aici, termenul se referă la neevrei în general. (Vezi nota de studiu de la Ro 1:16.)

la Dumnezeu nu este părtinire: Termenul grecesc redat prin „părtinire” (prosōpolēmpsía) înseamnă literalmente „acceptarea fețelor”. (Un termen înrudit este analizat în nota de studiu de la Fa 10:34.) Termenul provine din expresia ebraică nasáʼ paním, care înseamnă literalmente „a ridica fața” și care în Le 19:15 este tradusă prin „a părtini”. La popoarele orientale exista obiceiul ca acela care saluta o persoană de rang superior să se plece plin de umilință cu fața îndreptată în jos. În semn de bunăvoință, persoana salutată ridica fața celui care se plecase. Însă, cu timpul, unii oameni corupți au abuzat de acest obicei pentru a acorda tratament preferențial și, prin urmare, expresia a ajuns să aibă o conotație depreciativă. Ideea transmisă de Pavel este că Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, adică nu ridică fața unora, iar pe a altora nu. El îi acceptă pe iudei și pe greci deopotrivă. Aceasta este o temă recurentă în scrisorile lui Pavel. (Ef 6:9)

sub lege . . . după lege: În scrisoarea lui Pavel către romani, acestea sunt primele două ocurențe ale termenului grecesc pentru „lege” (nómos). Expresia fără lege din acest verset reprezintă redarea termenului grecesc anómōs. În acest context, termenul „lege” se referă la Legea mozaică, la fel ca în majoritatea ocurențelor din cartea Romani. În Scripturile grecești creștine, termenul „lege” poate face referire la 1) o lege anume, 2) Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, 3) Scripturile ebraice inspirate în ansamblu sau părți din ele ori 4) un principiu călăuzitor. (Vezi notele de studiu de la Mt 5:17; Ioa 10:34; Ro 8:2.)

conștiința: Termenul grecesc syneídēsis este compus din syn (cu) și eídēsis (cunoștință). Prin urmare, el înseamnă literalmente „co-cunoaștere” sau „cunoaștere împreună cu sine”. Aici, Pavel arată că până și o persoană care nu știe nimic despre legile divine are conștiință, adică are capacitatea de a se privi pe sine și de a emite judecăți cu privire la propriul comportament. Totuși, doar o conștiință care este instruită pe baza Cuvântului lui Dumnezeu și care se lasă îndrumată de voința lui Dumnezeu poate evalua corect lucrurile. Scripturile arată că nu orice conștiință funcționează corespunzător. O persoană poate avea o conștiință slabă (1Co 8:12), însemnată cu fierul roșu (1Ti 4:2) sau pângărită (Tit 1:15). Referitor la modul în care lucra conștiința sa, Pavel a spus: „Conștiința mea depune mărturie în armonie cu spiritul sfânt”. (Ro 9:1) Obiectivul lui Pavel era ‘să aibă o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor’. (Fa 24:16)

instruit: Sau „învățat oral”. Verbul grecesc katēkhéō, care înseamnă literalmente „a răsuna în jos”, ar putea include și ideea de instruire orală. (Vezi nota de studiu de la Fa 18:25.)

copii: În acest context, termenul se poate referi la persoane care trebuie să crească în cunoștință, înțelegere și maturitate.

tiparul: Termenul grecesc mórphōsis, redat aici prin „tipar”, transmite ideea de formă, contur sau schiță. În acest context, el se referă, din câte se pare, la elementele de bază, sau fundamentale, ale cunoștinței și ale adevărului conținute în Legea mozaică. Legea era doar un tipar deoarece nu dezvăluia totul despre Dumnezeu și despre voința și scopul său. Multe alte lucruri au devenit clare abia mai târziu, prin Isus. (Ioa 1:17) Dar, chiar și așa, evreii fideli îl puteau cunoaște pe Iehova și căile sale drepte studiind principiile cuprinse în Lege. Acest lucru le-a oferit timp de secole un mare avantaj față de toate celelalte popoare. (De 4:8; Ps 147:19, 20) Deși era doar un tipar, Legea mozaică era necesară pentru a-l înțelege bine pe Iehova și scopurile sale.

comiți adulter: Potrivit Bibliei, adulterul se referă la relațiile sexuale imorale pe care o persoană căsătorită le întreține de bunăvoie cu altcineva decât partenerul de căsătorie. (Compară cu nota de studiu de la Mt 5:32, unde este analizată expresia „imoralitate sexuală”, care reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, și nota de studiu de la Mr 10:11.)

circumcizia: Potrivit Legii mozaice, toți închinătorii lui Iehova de sex masculin trebuiau să fie circumciși. (Le 12:2, 3; vezi Glosarul) Chiar și străinii trebuiau să fie circumciși pentru a putea ține Paștele. (Ex 12:43-49) Însă, în anul 49 e.n., cu doar șapte ani înainte ca Pavel să redacteze scrisoarea către romani, corpul de guvernare din Ierusalim a ajuns la concluzia că neevreii care acceptau vestea bună nu trebuiau să fie circumciși și să respecte cerințele legii evreiești. (Fa 15:1, 2, 28, 29) În scrisoarea sa către romani, Pavel a arătat că susținea această decizie inspirată și, sub îndrumarea spiritului sfânt, a dat mai multe detalii cu privire la această chestiune aici și în versetele următoare. Chiar și când legământul Legii era în vigoare, circumcizia nu era suficientă; trebuia, de asemenea, să fie respectată Legea. (Le 18:5; De 30:16; Ier 9:25; vezi nota de studiu de la Ro 2:29)

iudeu . . . circumcizie: Aici, Pavel folosește acești doi termeni cu sens figurat pentru a arăta că în congregația creștină nu contează naționalitatea sau originea unei persoane. (Vezi Glosarul, „Iudeu”; „Circumcizie”.)

iudeu: Termenul grecesc Ioudaíos corespunde termenului ebraic Yehudhí, care înseamnă „din (al lui) Iuda” și care este redat prin „iudeu” în Scripturile ebraice. Îndeosebi după exilul babilonian, termenul „iudeu” a fost folosit cu referire la membrii națiunii Israel. (Vezi Glosarul, „Iudeu”.) În Ge 29:35, numele „Iuda” este asociat cu verbul ebraic pentru „a lăuda”; prin urmare, se consideră că înseamnă „Lăudat”. În opinia unora, Pavel face aici un joc de cuvinte, plecând de la semnificația numelui „Iuda”, pentru a arăta că adevăratul „iudeu” este cel care primește laude de la Dumnezeu deoarece are inima circumcisă și îi slujește cu o motivație sinceră și curată. (Vezi nota de studiu de la circumcizia . . . inimii, din acest verset.) Pavel spune că aprobarea lui Dumnezeu, cea mai importantă laudă pe care o poate primi un om, este oferită cu nepărtinire, independent de originea cuiva. În secolul I, toți creștinii aprobați de Dumnezeu făceau parte din „Israelul lui Dumnezeu”, adică erau iudei spirituali. (Ga 6:16)

circumcizia . . . inimii: Termenul „circumcizie” este folosit uneori cu sens figurat atât în Scripturile ebraice, cât și în Scripturile grecești creștine. (Vezi Glosarul, „Circumcizie”.) „Circumcizia . . . inimii” era o cerință divină chiar și pentru israeliții care fuseseră deja circumciși în carne. Potrivit unei traduceri literale a versetelor din De 10:16 și 30:6 (vezi n.s.), Moise le-a spus israeliților: „Circumcideți-vă prepuțul inimii” și „Iehova, Dumnezeul tău, va circumcide inima ta și inima urmașilor tăi”. Secole mai târziu, Ieremia i-a amintit națiunii răzvrătite că trebuia să facă același lucru. (Ier 4:4) „A circumcide inima” înseamnă „a o purifica”, înlăturând din ea toate gândurile, sentimentele și motivațiile care sunt necurate în ochii lui Iehova și care o fac nereceptivă. În mod asemănător, urechile care nu sunt sensibile, sau receptive, la îndrumarea lui Iehova sunt numite „necircumcise”. (Ier 6:10, n.s.; vezi nota de studiu de la Fa 7:51)