Prima carte a lui Samuel 20:1-42
-
Loialitatea lui Ionatan față de David (1-42)
20 Atunci David a fugit de la Naiot, din Rama. Și el s-a dus la Ionatan și i-a spus: „Ce-am făcut?+ Cu ce-am greșit și ce păcat am comis împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viața*?”.
2 El a răspuns: „Nici gând!+ Nu vei muri. Iată că tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce mi-ar ascunde tatăl meu aceasta? Așa ceva nu se va întâmpla!”.
3 Însă David a zis și a jurat: „Sigur tatăl tău știe că am găsit favoare în ochii tăi+ și a spus: «Să nu știe Ionatan de asta, ca să nu se mâhnească». Dar viu este Iehova și viu ești tu* că doar un pas mă desparte de moarte!”.+
4 Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Tot ce vei spune* voi face pentru tine”.
5 David i-a spus lui Ionatan: „Mâine va fi lună nouă+ și ar trebui să stau să mănânc cu regele. Lasă-mă să plec ca să mă ascund pe câmp până poimâine seară.
6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să spui: «David m-a rugat mult să-l las să dea o fugă până în orașul lui, Betleem,+ fiindcă acolo se aduce o jertfă anuală pentru toată familia».+
7 Dacă va zice: «Bine!», aceasta va însemna pace pentru slujitorul tău. Dar, dacă se va mânia, poți fi sigur că este hotărât să-mi facă rău.
8 Arată iubire loială față de slujitorul tău,+ căci ai făcut un legământ cu slujitorul tău înaintea lui Iehova.+ Dar, dacă sunt vinovat,+ omoară-mă tu! De ce să mă dai pe mâna tatălui tău?”.
9 Atunci Ionatan a zis: „Nici să nu te gândești la așa ceva! Dacă voi afla că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, nu te voi înștiința eu oare?”.+
10 Atunci David i-a zis lui Ionatan: „Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?”.
11 Ionatan i-a spus lui David: „Vino, să ieșim pe câmp!”. Și au ieșit amândoi pe câmp.
12 Ionatan i-a spus lui David: „Iehova, Dumnezeul Israelului, să fie martor că mâine pe vremea asta sau poimâine îl voi iscodi pe tatăl meu. Dacă el este bine intenționat față de tine, nu-ți voi trimite eu vorbă și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta?
13 Însă, dacă tatăl meu intenționează să-ți facă rău, așa să-mi facă Iehova, ba chiar mai rău, dacă nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și dacă nu te voi lăsa să pleci în pace. Iehova să fie cu tine,+ așa cum a fost cu tatăl meu!+
14 Și nu vei arăta tu față de mine o iubire loială ca a lui Iehova cât timp voi fi în viață și chiar și după moartea mea?+
15 Să nu-ți retragi niciodată iubirea loială de la casa mea,+ nici chiar atunci când Iehova îi va nimici pe toți dușmanii tăi de pe fața pământului!”.
16 Astfel, Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David și a zis: „Iehova să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!”.
17 Astfel, Ionatan l-a pus pe David să jure din nou pe iubirea sa față de el, căci îl iubea ca pe sine*.+
18 Apoi Ionatan i-a spus: „Mâine va fi lună nouă+ și se va observa lipsa ta, fiindcă locul tău va rămâne gol.
19 Poimâine se va observa și mai mult lipsa ta. Vino în locul acesta, unde te-ai ascuns data trecută*, și rămâi aici, lângă piatra aceasta.
20 Eu voi trage trei săgeți într-o parte a ei, ca și când aș trage la țintă.
21 Când îl voi trimite pe slujitor, voi zice: «Du-te și găsește săgețile!». Dacă îi voi spune slujitorului: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le!», atunci poți să te întorci, căci viu este Iehova că aceasta înseamnă pace pentru tine și nu este niciun pericol.
22 Dar, dacă îi voi spune tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci du-te, căci Iehova te trimite.
23 Cât despre promisiunea pe care ne-am făcut-o,+ Iehova să fie martor între noi pe veșnicie!”.+
24 Și David s-a ascuns pe câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce.+
25 Regele stătea pe locul lui, lângă perete. Ionatan era în fața lui, iar Abner+ stătea alături de Saul, dar locul lui David era gol.
26 Saul n-a spus nimic în ziua aceea, căci își zicea: „S-a întâmplat ceva cu el și nu este curat.+ Da, sigur este necurat”.
27 A doua zi, ziua după luna nouă, locul lui David era tot gol. Atunci Saul i-a zis fiului său Ionatan: „De ce n-a venit fiul lui Iese+ la masă nici ieri, nici astăzi?”.
28 Ionatan i-a răspuns lui Saul: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă până la Betleem.+
29 El a zis: «Lasă-mă să plec, te rog, fiindcă avem de adus o jertfă a familiei în oraș și chiar fratele meu mi-a poruncit să merg. Dacă am găsit deci favoare în ochii tăi, lasă-mă, te rog, să plec pe neobservate, ca să-mi văd frații». De aceea n-a venit la masa regelui”.
30 Atunci Saul s-a înfuriat pe Ionatan și i-a zis: „Fiu de femeie răzvrătită! Crezi că eu nu știu că alegi să fii de partea fiului lui Iese, spre propria ta rușine și spre rușinea mamei tale*?
31 Cât timp va trăi fiul lui Iese pe pământ, nu vei fi întărit nici tu, nici domnia ta.+ Acum, trimite pe cineva să-l aducă la mine, căci trebuie să moară*!”.+
32 Însă Ionatan i-a zis tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât?+ Ce-a făcut?”.
33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească.+ Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David.+
34 Ionatan s-a ridicat imediat de la masă, cuprins de mânie, și n-a mâncat nimic a doua zi după luna nouă, fiindcă era mâhnit pentru David+ și fiindcă propriul său tată îl umilise.
35 Ionatan a ieșit dimineață pe câmp pentru a se întâlni cu David și împreună cu el era un slujitor tânăr.+
36 El i-a zis slujitorului său: „Aleargă, te rog, și găsește săgețile pe care le trag”. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37 Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, Ionatan a strigat către slujitor: „Nu cumva săgeata este dincolo de tine?”.
38 Ionatan a strigat către slujitor: „Grăbește-te! Du-te repede! Nu întârzia!”. Slujitorul lui Ionatan a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său.
39 Slujitorul nu știa nimic, numai Ionatan și David știau ce însemna lucrul acesta.
40 După aceea, Ionatan i-a dat armele sale slujitorului său și i-a zis: „Du-te și du-le în oraș!”.
41 Când slujitorul a plecat, David s-a ridicat din locul unde se ascundea, aflat în apropiere, spre sud. Apoi a căzut cu fața la pământ și s-a plecat de trei ori. S-au sărutat unul pe altul și au plâns unul pentru altul, dar David a plâns cel mai mult.
42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace, căci amândoi am jurat+ în numele lui Iehova spunând: «Iehova să fie martor între mine și tine și între urmașii mei* și urmașii tăi* pe veșnicie!»”.+
Atunci David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în oraș.
Note de subsol
^ Sau „sufletul”.
^ Sau „este sufletul tău”.
^ Sau „va spune sufletul tău”.
^ Sau „ca pe sufletul lui”.
^ Lit. „în ziua lucrătoare”.
^ Lit. „spre rușinea goliciunii mamei tale”.
^ Lit. „căci este un fiu al morții”.
^ Lit. „sămânța mea”.
^ Lit. „sămânța ta”.
