A doua scrisoare către corinteni 7:1-16
7 Prin urmare, fiindcă avem aceste promisiuni,+ iubiți frați, să ne curățăm de tot ce murdărește corpul* și spiritul+ și să ne desăvârșim sfințenia în teamă de Dumnezeu.
2 Faceți-ne loc în inima voastră.+ N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am profitat de pe urma nimănui.+
3 Nu zic aceasta ca să vă condamn. Căci am spus mai înainte că sunteți în inima noastră, fie că trăim, fie că murim.
4 Vă vorbesc foarte deschis. Sunt foarte mândru de voi. Am primit multă mângâiere și sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.+
5 De fapt, când am ajuns în Macedonia,+ n-am avut* liniște, ci ne-am confruntat cu tot felul de necazuri: afară erau lupte, înăuntru, temeri.
6 Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei descurajați,+ ne-a mângâiat prin prezența lui Tit,
7 și nu numai prin prezența lui, ci și prin încurajarea pe care a simțit-o el datorită vouă. El ne-a adus vești despre dorința voastră fierbinte de a mă vedea, despre tristețea voastră profundă și despre grija voastră sinceră* față de mine, așa că m-am bucurat și mai mult.
8 De aceea, deși v-am întristat prin scrisoarea mea,+ nu-mi pare rău. Chiar dacă la început mi-a părut rău (văzând că scrisoarea aceea v-a întristat, însă numai pentru puțin timp),
9 acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați până la căință. Căci ați fost întristați după voința lui Dumnezeu, astfel că nu ați suferit niciun prejudiciu din cauza noastră.
10 Căci întristarea după voința lui Dumnezeu aduce o căință care duce la salvare și nu lasă loc regretelor,+ dar întristarea în felul lumii aduce moarte.
11 Fiindcă iată ce efect a avut asupra voastră întristarea după voința lui Dumnezeu, da, ce mare străduință, ce dorință de a vă restabili reputația, ce indignare, ce teamă de Dumnezeu, ce dorință sinceră de a vă căi, ce zel, ce îndreptare a răului!+ În această problemă, ați dovedit că sunteți curați* sub toate aspectele.
12 Deși v-am scris, nu am făcut-o pentru cel care a păcătuit,+ nici pentru cel care a suferit din cauza păcatului, ci ca să se vadă în mijlocul vostru și înaintea lui Dumnezeu străduința voastră de a asculta de noi.
13 Iată de ce am fost mângâiați.
Totuși, pe lângă această mângâiere, am avut o bucurie și mai mare datorită bucuriei lui Tit, deoarece voi toți i-ați înviorat spiritul.
14 M-am lăudat cu voi în fața lui și n-am rămas de rușine, ci, așa cum toate lucrurile pe care vi le-am spus sunt adevărate, tot așa și lauda noastră în fața lui Tit s-a dovedit adevărată.
15 Iar afecțiunea lui tandră față de voi este și mai mare când își amintește de ascultarea voastră, a tuturor,+ și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu teamă și respect*.
16 Mă bucur că pot avea încredere în voi* în toate privințele.
Note de subsol
^ Lit. „carnea”.
^ Lit. „carnea noastră n-a avut”.
^ Lit. „zelul vostru”.
^ Sau „caști”, „nevinovați”.
^ Lit. „tremur”.
^ Sau, posibil, „pot fi plin de curaj datorită vouă”.
