A doua carte a Regilor 7:1-20
7 Și Elisei a zis: „Ascultați cuvântul lui Iehova! Iată ce spune Iehova: «Mâine, pe vremea aceasta, la poarta* Samariei, o sea* de făină fină va valora un siclu*, iar două sea de orz vor valora un siclu»”.+
2 Atunci aghiotantul regelui, în care acesta avea încredere, i-a spus omului adevăratului Dumnezeu: „Chiar dacă Iehova ar deschide zăgazurile cerurilor, s-ar putea întâmpla așa ceva*?”.+ El a zis: „Vei vedea cu ochii tăi,+ dar nu vei mânca”.+
3 La intrarea porții orașului erau patru leproși,+ care și-au spus unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri?
4 Dacă am intra în oraș, când în oraș este foamete,+ am muri acolo. Iar dacă vom sta aici, oricum vom muri. Să mergem deci în tabăra sirienilor. Dacă ne vor cruța viața, vom trăi, dar, dacă ne vor omorî, vom muri”.
5 Astfel, la lăsarea întunericului, s-au ridicat și au intrat în tabăra sirienilor. Când au ajuns la marginea taberei siriene, nu era nimeni acolo.
6 Iehova făcuse ca tabăra siriană să audă zgomot de care de război și de cai, zgomotul unei mari armate.+ De aceea, sirienii și-au spus unul altuia: „Iată că regele Israelului i-a plătit pe regii hetiților și pe regii Egiptului ca să vină împotriva noastră!”.
7 Ei s-au ridicat imediat și au fugit la lăsarea întunericului, lăsându-și corturile, caii, măgarii și toată tabăra așa cum era; și au fugit ca să-și scape viața*.
8 Când leproșii au ajuns la marginea taberei, au intrat într-un cort și au început să mănânce și să bea. Au luat de acolo argint, aur și haine și s-au dus să le ascundă. Apoi s-au întors și au intrat în alt cort, au luat și de acolo lucruri și s-au dus să le ascundă.
9 În cele din urmă, ei și-au spus unul altuia: „Nu e bine ce facem. Ziua aceasta e o zi de vești bune! Dacă tăcem și așteptăm până în zori, vom merita să fim pedepsiți. Să mergem deci și să anunțăm casa regelui”.
10 Astfel, s-au dus, i-au chemat pe portarii orașului și le-au zis: „Am intrat în tabăra sirienilor, dar nu era nimeni acolo și n-am auzit niciun glas de om. Erau numai caii și măgarii legați și corturile au fost lăsate așa cum erau”.
11 Portarii au strigat îndată și vestea a ajuns la cei din casa regelui.
12 Și regele s-a sculat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Să vă spun ce ne fac sirienii. Ei știu că suntem flămânzi,+ așa că au ieșit din tabără să se ascundă pe câmp, zicând: «Vor ieși din oraș și-i vom prinde de vii, apoi vom intra în oraș»”.+
13 Atunci unul dintre slujitorii săi a zis: „Te rog, lasă niște bărbați să ia cinci dintre caii rămași în oraș. Oricum, li se va întâmpla la fel ca întregii mulțimi a Israelului care rămâne aici sau ca întregii mulțimi a Israelului care a pierit deja. Să-i trimitem deci și vom vedea!”.
14 Astfel, au luat două care cu cai și regele i-a trimis în tabăra sirienilor, spunând: „Duceți-vă și vedeți!”.
15 Ei s-au dus pe urmele lor până la Iordan. Tot drumul era plin de haine și de obiecte pe care sirienii le aruncaseră când au fugit îngroziți. Și mesagerii s-au întors și l-au înștiințat pe rege.
16 Atunci poporul a ieșit și a prădat tabăra sirienilor. Astfel, o sea de făină fină a ajuns să valoreze un siclu, iar două sea de orz au ajuns să valoreze un siclu, după cuvântul lui Iehova.+
17 Regele îl numise pe aghiotantul său, în care avea încredere, să supravegheze poarta. Dar poporul l-a călcat în picioare la poartă și el a murit, așa cum spusese omul adevăratului Dumnezeu când regele a coborât la el.
18 S-a întâmplat așa cum îi spusese regelui omul adevăratului Dumnezeu: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, două sea de orz vor valora un siclu și o sea de făină fină va valora un siclu”.+
19 Dar aghiotantul îi spusese omului adevăratului Dumnezeu: „Chiar dacă Iehova ar deschide zăgazurile cerurilor, s-ar putea întâmpla un asemenea lucru*?”. Elisei îi zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca”.
20 Și așa i s-a întâmplat, căci poporul l-a călcat în picioare la poartă și el a murit.
Note de subsol
^ Sau „în piețele”.
^ Lit. „acest cuvânt”.
^ Sau „sufletul”.
^ Lit. „un cuvânt ca acesta”.
