Deuteronomul 1:1-46
1 Acestea sunt cuvintele pe care Moise le-a spus întregului Israel în regiunea Iordanului, în pustiu, în câmpiile aride din fața Sufului, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab.
2 De la Horeb la Cades-Barnea,+ pe drumul spre muntele Seir, sunt 11 zile de mers.
3 În al 40-lea an,+ în luna a 11-a, în prima zi a lunii, Moise le-a spus israeliților* tot ce i-a poruncit Iehova să le spună.
4 Aceasta s-a întâmplat după înfrângerea lui Sihon,+ regele amoriților, care locuia în Hesbon, și după înfrângerea la Edrei+ a lui Og,+ regele Basanului, care locuia în Aștarot.
5 În regiunea Iordanului, în țara Moabului, Moise a început să le explice Legea+ zicând:
6 „Iehova, Dumnezeul nostru, ne-a spus la Horeb: «Ați stat destul în această regiune muntoasă.+
7 Pregătiți-vă și plecați spre regiunea muntoasă a amoriților+ și spre toate regiunile învecinate – Araba,+ regiunea muntoasă, Șefela, Neghevul și coasta mării –,+ spre țara canaaniților și spre Liban*,+ până la fluviul cel mare, fluviul Eufrat.+
8 Iată că pun țara aceasta înaintea voastră. Intrați și luați în stăpânire țara cu privire la care Iehova le-a jurat părinților voștri Avraam, Isaac+ și Iacob+ că le-o va da lor și descendenței* lor».+
9 Atunci v-am spus: «Nu pot să vă port singur.+
10 Iehova, Dumnezeul vostru, v-a înmulțit și iată că astăzi sunteți la fel de numeroși ca stelele cerurilor.+
11 Iehova, Dumnezeul strămoșilor voștri, să vă facă de o mie de ori mai numeroși+ decât sunteți acum și să vă binecuvânteze așa cum v-a promis!+
12 Cum aș putea să vă port singur, pe voi și certurile voastre? Sunteți o povară și o sarcină prea grele pentru mine.+
13 Alegeți din triburile voastre bărbați înțelepți, prevăzători și cu experiență, iar eu îi voi numi căpetenii peste voi».+
14 Voi mi-ați răspuns: «Este bine să facem așa cum ne-ai spus».
15 Am luat deci căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cu experiență, și i-am numit conducători peste voi: căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci și supraveghetori ai triburilor voastre.+
16 În timpul acela le-am dat judecătorilor voștri următoarele instrucțiuni: «Când judecați un caz apărut între frații voștri, să judecați cu dreptate+ între un israelit și fratele lui sau între un israelit și un locuitor străin.+
17 Să nu judecați cu părtinire.+ Să-l ascultați pe omul de rând la fel ca pe cel de seamă.+ Nu vă lăsați intimidați de oameni,+ căci judecata îi aparține lui Dumnezeu;+ dacă un caz este prea greu pentru voi, să mi-l prezentați mie și îl voi judeca eu».+
18 Atunci v-am dat instrucțiuni referitoare la toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.
19 Apoi am plecat de la Horeb, așa cum ne-a poruncit Iehova, Dumnezeul nostru, și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător+ – pe care l-ați văzut – în drumul nostru spre regiunea muntoasă a amoriților;+ în cele din urmă, am ajuns la Cades-Barnea.+
20 Atunci v-am spus: «Ați ajuns la regiunea muntoasă a amoriților, pe care ne-o dă Iehova, Dumnezeul nostru.
21 Iată că Iehova, Dumnezeul vostru, vă dă țara. Urcați și luați-o în stăpânire, așa cum v-a spus Iehova, Dumnezeul strămoșilor voștri!+ Nu vă temeți și nu vă îngroziți!».
22 Însă toți ați venit la mine și ați zis: «Să trimitem niște bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne spună pe ce drum să mergem și în ce fel de orașe vom ajunge».+
23 Propunerea mi s-a părut bună, astfel că am ales 12 bărbați dintre voi, unul pentru fiecare trib.+
24 Ei au plecat și au urcat în regiunea muntoasă,+ au ajuns la Valea* Eșcol și au spionat țara.
25 Au luat câteva dintre roadele țării și ni le-au adus; și ne-au spus următoarele cuvinte: «Țara pe care ne-o dă Iehova, Dumnezeul nostru, este bună».+
26 Dar voi n-ați vrut să urcați, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii lui Iehova, Dumnezeul vostru.+
27 Ați murmurat în corturile voastre și ziceați: «Iehova ne urăște; de aceea ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților și să ne nimicească.
28 În ce fel de loc mergem? Frații noștri ne-au descurajat*+ spunând: „Ei sunt un popor mai mare și mai înalt de statură decât noi, iar orașele lor sunt mari și fortificate până la ceruri*;+ și i-am văzut acolo și pe anachimi”».+
29 Atunci v-am zis: «Nu vă înspăimântați și nu vă temeți de ei!+
30 Iehova, Dumnezeul vostru, va merge înaintea voastră și va lupta pentru voi,+ așa cum a făcut în Egipt, sub ochii voștri.+
31 Iar în pustiu ați văzut cum v-a purtat Iehova, Dumnezeul vostru, așa cum un om îl poartă pe fiul său, oriunde ați mers, până când ați ajuns în acest loc».
32 Cu toate acestea, n-ați avut credință în Iehova, Dumnezeul vostru,+
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă găsească un loc unde să vă așezați tabăra. El apărea noaptea într-un foc și ziua într-un nor ca să vă arate drumul pe care să mergeți.+
34 În tot acest timp, Iehova a auzit ce spuneați și s-a aprins de mânie; el a jurat:+
35 «Niciun om din această generație rea nu va vedea țara cea bună pe care am jurat că le-o voi da părinților voștri,+
36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, iar eu le voi da lui și fiilor lui teritoriul pe care a pășit el, pentru că l-a urmat pe Iehova cu toată inima*.+
37 (Din cauza voastră, Iehova s-a mâniat chiar și pe mine și a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.+
38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău*,+ este cel care va intra în țară.+ Întărește-l*,+ fiindcă el va face ca Israelul s-o moștenească”.)
39 În plus, copiii voștri, despre care ați zis că vor fi luați ca pradă+ – fiii voștri, care astăzi nu cunosc nici binele, nici răul – , vor intra în ea, iar eu le-o voi da în stăpânire.+
40 Dar voi întoarceți-vă și porniți spre pustiu, pe drumul Mării Roșii!».+
41 Atunci voi mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva lui Iehova. Acum vom urca și vom lupta, așa cum ne-a poruncit Iehova, Dumnezeul nostru!». Astfel, fiecare dintre voi și-a luat armele de război crezând că va fi ușor să urcați pe munte.+
42 Dar Iehova mi-a zis: «Spune-le: „Să nu urcați și să nu luptați, fiindcă nu voi fi cu voi.+ Dacă veți urca, veți fi înfrânți de dușmanii voștri”».
43 Eu v-am vorbit, dar voi n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii lui Iehova și, plini de înfumurare, ați încercat să urcați pe munte.
44 Atunci amoriții care locuiau pe muntele acela v-au ieșit înainte, v-au urmărit ca albinele și v-au împrăștiat în Seir, până la Horma.
45 Astfel, v-ați întors și ați început să plângeți înaintea lui Iehova, dar Iehova nu v-a ascultat și nu v-a luat în seamă.
46 De aceea ați locuit atât de mult timp la Cades.
Note de subsol
^ Lit. „fiilor lui Israel”.
^ Din câte se pare, lanțul muntos Liban.
^ Lit. „seminței”.
^ Lit. „au făcut să ni se topească inima”.
^ Adică aveau ziduri înalte.
^ Lit. „întru totul”.
^ Lit. „care stă înaintea ta”.
^ Sau, posibil, „Dumnezeu l-a întărit”.
