Exodul 10:1-29
10 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon, căci am permis ca lui și slujitorilor lui să li se împietrească inima+ pentru ca eu să fac aceste semne ale mele înaintea lui+
2 și pentru ca tu să le spui fiilor tăi și nepoților tăi cât de aspru m-am purtat cu Egiptul și ce semne am făcut în mijlocul lor.+ Și veți ști că eu sunt Iehova”.
3 Moise și Aaron au intrat la faraon și i-au zis: „Așa a spus Iehova, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să mi te supui?+ Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!
4 Fiindcă, dacă nici acum nu lași poporul meu să plece, mâine voi aduce lăcuste în țara ta.
5 Ele vor acoperi suprafața pământului, astfel că pământul nu se va mai vedea. Vor devora toate plantele rămase, tot ce nu a fost distrus de grindină, și vor mânca toți copacii care cresc pe câmp.+
6 Lăcustele vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele din tot Egiptul; așa ceva n-au văzut nici părinții tăi, nici părinții părinților tăi de când s-au născut ei și până astăzi»”.+ Apoi el s-a întors și a ieșit de la faraon.
7 Atunci slujitorii faraonului i-au spus: „Până când va fi omul acesta o amenințare* pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece ca să-i slujească lui Iehova, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este distrus?”.
8 Astfel, Moise și Aaron au fost aduși înapoi la faraon, iar el le-a zis: „Duceți-vă și slujiți-i lui Iehova, Dumnezeul vostru! Cine sunt cei care vor merge?”.
9 Moise a spus: „Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și cu fiicele noastre, cu oile și cu vitele noastre,+ fiindcă vom ține o sărbătoare pentru Iehova”.+
10 Și el le-a zis: „Dacă vă voi lăsa eu vreodată pe voi și pe copiii voștri să plecați, atunci chiar că Iehova este cu voi!+ E clar că puneți ceva rău la cale!
11 Nu! Doar bărbații să meargă și să-i slujească lui Iehova, pentru că aceasta ați cerut”. Și au fost alungați dinaintea faraonului.
12 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului ca să vină lăcuste și să devoreze toate plantele din țară, tot ce n-a distrus grindina”.
13 Moise și-a întins imediat toiagul peste țara Egiptului și Iehova a făcut să sufle peste țară un vânt de la est toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul de la est a adus lăcustele.
14 Și lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe tot teritoriul Egiptului.+ Invazia a fost cumplită;+ niciodată nu mai fuseseră atât de multe lăcuste și nici nu aveau să mai fie.
15 Ele au acoperit suprafața întregii țări și țara s-a întunecat din cauza lor. Au devorat toate plantele din țară și toate roadele pomilor pe care nu le distrusese grindina. N-a mai rămas nimic verde în pomi și pe câmp, în toată țara Egiptului.
16 Atunci faraonul i-a chemat imediat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am păcătuit împotriva lui Iehova, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră.
17 Acum, te rog, iartă păcatul meu doar de data aceasta și implorați-l pe Iehova, Dumnezeul vostru, să îndepărteze de la mine această plagă ucigătoare”.
18 Și el* a ieșit de la faraon și l-a implorat pe Iehova.+
19 Atunci Iehova a schimbat direcția vântului; vântul a început să sufle cu putere dinspre vest și a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. N-a rămas nicio lăcustă pe tot teritoriul Egiptului.
20 Totuși, Iehova a permis ca faraonul* să se încăpățâneze+ și el nu i-a lăsat pe israeliți să plece.
21 Iehova i-a spus atunci lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste țara Egiptului, un întuneric atât de dens, încât să poată fi pipăit cu mâna!”.
22 Moise și-a întins imediat mâna spre cer și trei zile a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului.+
23 Nu se vedeau unii pe alții și trei zile niciunul n-a ieșit din locul în care era; dar acolo unde locuiau israeliții era lumină.+
24 După aceea, faraonul l-a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă și slujiți-i lui Iehova!+ Numai oile și vitele voastre să rămână. Chiar și copiii voștri pot să meargă cu voi”.
25 Dar Moise a spus: „Tu ne vei da* și animale pentru jertfe și pentru ofrande arse, iar noi i le vom aduce lui Iehova, Dumnezeul nostru.+
26 Vor merge cu noi și animalele noastre. Nu poate să rămână nici măcar un animal*, căci vom folosi câteva dintre ele ca să-i aducem închinare lui Iehova, Dumnezeul nostru, și, până nu ajungem acolo, nu știm ce vom oferi ca jertfă în închinarea la Iehova”.
27 Atunci Iehova a permis ca faraonul* să se încăpățâneze și el n-a vrut să-i lase să plece.+
28 Faraonul i-a zis: „Pleacă din fața mea! Să nu cumva să încerci să mai vii înaintea mea*, căci în ziua în care vei veni înaintea mea vei muri”.
29 Moise a zis: „Așa cum ai spus, nu voi mai încerca să vin înaintea ta”.
Note de subsol
^ Lit. „o cursă”.
^ Din câte se pare, Moise.
^ Lit. „inima faraonului”.
^ Sau „ne vei permite să luăm cu noi”.
^ Lit. „o copită”.
^ Lit. „inima faraonului”.
^ Lit. „să-mi mai vezi fața”.
