Exodul 14:1-31
14 Și Iehova i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le israeliților să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, de unde se vede Baal-Țefonul.+ Să vă așezați tabăra lângă mare, cu fața spre Baal-Țefon.
3 Atunci faraonul va zice despre israeliți: «Rătăcesc dezorientați prin țară. I-a înghițit pustiul».
4 Eu voi permite ca faraonul* să se încăpățâneze+ și el îi va urmări; și eu mă voi glorifica înfrângându-l pe faraon, cu întreaga lui armată,+ iar egiptenii vor ști că eu sunt Iehova”.+ Și israeliții așa au făcut.
5 Mai târziu, regele Egiptului a fost anunțat că poporul fugise. Atunci faraonul și slujitorii săi au regretat că lăsaseră poporul să plece*+ și au zis: „De ce am făcut asta? De ce i-am eliberat pe sclavii noștri israeliți?”.
6 Așadar, el și-a pregătit carele de război și și-a luat oamenii cu el.+
7 A luat 600 de care speciale, precum și toate celelalte care ale Egiptului; și în fiecare dintre ele erau războinici.
8 Astfel, Iehova a permis ca faraonul*, regele Egiptului, să se încăpățâneze, și el a pornit în urmărirea israeliților, în timp ce israeliții ieșeau din Egipt plini de încredere*.+
9 Egiptenii au pornit în urmărirea lor;+ și toți caii și carele faraonului, călăreții și armata lui i-au ajuns din urmă în timp ce ei își așezau tabăra lângă mare, lângă Pi-Hahirot, cu fața spre Baal-Țefon.
10 Când faraonul s-a apropiat, israeliții și-au ridicat privirea și au văzut că egiptenii veneau în urma lor. Israeliții s-au îngrozit și au început să strige către Iehova.+
11 Și i-au zis lui Moise: „Nu mai sunt locuri de înmormântare în Egipt de ne-ai adus aici, ca să murim în pustiu?+ De ce ne-ai făcut asta? De ce ne-ai scos din Egipt?
12 Nu-ți spuneam noi chiar lucrul acesta în Egipt? Nu ziceam noi: «Lasă-ne în pace, ca să le slujim egiptenilor»? Căci este mai bine să le slujim egiptenilor decât să murim în pustiu”.+
13 Atunci Moise a zis poporului: „Nu vă temeți!+ Rămâneți neclintiți și veți vedea cum vă va salva Iehova astăzi!+ Căci pe egiptenii pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată.+
14 Iehova însuși va lupta pentru voi,+ iar voi veți sta liniștiți*!”.
15 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le israeliților să strângă tabăra.
16 Și tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și desparte-o, pentru ca israeliții să meargă prin mijlocul mării, pe pământ uscat.
17 Iar eu voi permite ca egiptenii* să se încăpățâneze, astfel că aceștia vor intra după ei; și mă voi glorifica înfrângându-l pe faraon, cu întreaga lui armată, cu carele lui de război și cu călăreții lui.+
18 Și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova când mă voi glorifica înfrângându-l pe faraon, cu carele lui de război și cu călăreții lui”.+
19 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu+ care mergea înaintea taberei Israelului a plecat de acolo și s-a așezat în urma lor, iar stâlpul de nor care era în fața lor s-a mutat în spate și a rămas în urma lor.+
20 Astfel, acesta era între tabăra egiptenilor și tabăra Israelului.+ Într-o parte, norul făcea să fie întuneric, dar în cealaltă parte dădea lumină în noapte.+ Și tabăra egiptenilor nu s-a apropiat de tabăra israeliților toată noaptea.
21 Moise și-a întins atunci mâna spre mare.+ Iehova a făcut să bată toată noaptea un vânt puternic de la est, iar marea s-a retras încet-încet; fundul mării a devenit pământ uscat,+ iar apele s-au despărțit.+
22 Astfel, israeliții au mers prin mijlocul mării, pe pământ uscat,+ în timp ce apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.+
23 Egiptenii au pornit după ei, iar toți caii faraonului, carele lui de război și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.+
24 În timpul străjii de dimineață*, Iehova a privit spre tabăra egiptenilor din stâlpul de foc și de nor+ și a provocat o mare învălmășeală în tabăra egiptenilor.
25 A început să scoată roțile de la carele lor, astfel că ei le conduceau cu greu. Și egiptenii ziceau: „Să fugim dinaintea israeliților, căci Iehova luptă pentru ei împotriva Egiptului!”.+
26 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, pentru ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor de război și peste călăreții lor”.
27 Moise și-a întins imediat mâna spre mare și, spre dimineață, marea s-a întors la locul ei*. Egiptenii au luat-o la fugă din calea apelor, însă Iehova i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării.+
28 Apele s-au întors și au acoperit carele de război și călăreții și întreaga armată a faraonului, care intraseră după israeliți în mare.+ Niciunul dintre ei n-a rămas în viață.+
29 Dar israeliții au mers pe pământul uscat de pe fundul mării,+ iar apele au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor.+
30 Astfel, în ziua aceea, Iehova a salvat Israelul din mâna egiptenilor,+ iar Israelul i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării.
31 Și Israelul a văzut marea putere* cu care Iehova a acționat împotriva egiptenilor. Poporul a început să se teamă de Iehova și să creadă în Iehova și în slujitorul său Moise.+
Note de subsol
^ Lit. „inima faraonului”.
^ Sau „inima faraonului și a slujitorilor săi s-a schimbat imediat față de popor”.
^ Lit. „inima faraonului”.
^ Lit. „cu mână înălțată”.
^ Lit. „veți tăcea”.
^ Lit. „inima egiptenilor”.
^ Adică aproximativ de la ora 2 la ora 6.
^ Sau „a revenit la starea ei obișnuită”.
^ Lit. „mână”.
