Exodul 16:1-36
16 Întreaga adunare a israeliților a plecat din Elim și a ajuns în pustiul Sin,+ care se află între Elim și Sinai, după o lună de la plecarea lor din țara Egiptului, adică în a 15-a zi a lunii a doua.
2 Și întreaga adunare a israeliților a început să murmure împotriva lui Moise și a lui Aaron în pustiu.+
3 Israeliții le spuneau: „Mai bine muream de mâna lui Iehova în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne+ și mâncam pâine pe săturate. Acum ne-ați adus în pustiul acesta ca să faceți să moară de foame tot acest popor*”.+
4 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Iată că fac să plouă pentru voi cu pâine din ceruri.+ Poporul să iasă și fiecare să-și strângă porția zi de zi,+ pentru ca eu să-i pun la încercare și să văd dacă vor umbla sau nu potrivit legii mele.+
5 Dar în a șasea zi+ să strângă de două ori mai mult decât ceea ce vor strânge zi de zi și să pregătească tot ce au strâns”.+
6 Și Moise și Aaron le-au spus tuturor israeliților: „Seara veți ști că Iehova este cel care v-a scos din țara Egiptului.+
7 Dimineața veți vedea gloria lui Iehova, pentru că el a auzit murmurele voastre împotriva lui Iehova. Cine suntem noi de murmurați împotriva noastră?”.
8 Moise a continuat: „Când Iehova vă va da să mâncați carne seara și pâine pe săturate dimineața, veți vedea că Iehova a auzit murmurele pe care le rostiți împotriva lui. Căci cine suntem noi? Murmurele voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva lui Iehova”.+
9 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliților: «Prezentați-vă înaintea lui Iehova, fiindcă v-a auzit murmurele»”.+
10 De îndată ce Aaron a vorbit întregii adunări a israeliților, ei s-au întors să se uite spre pustiu și iată că gloria lui Iehova s-a arătat în nor.+
11 Și Iehova i-a vorbit din nou lui Moise și i-a zis:
12 „Am auzit murmurele israeliților.+ Spune-le: «În amurg* o să mâncați carne, iar dimineața o să vă săturați cu pâine;+ și veți ști că eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru»”.+
13 Astfel, seara au venit prepelițe și au acoperit tabăra,+ iar dimineață în jurul taberei era un strat de rouă.
14 Când stratul de rouă s-a evaporat, pe suprafața pustiului era ceva mărunt ca niște bobițe,+ mărunt ca bruma care cade pe pământ.
15 Când au văzut aceasta, israeliții au început să-și zică unul altuia: „Ce-i asta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a spus: „Este pâinea pe care Iehova v-a dat-o ca hrană.+
16 Așa a poruncit Iehova: «Fiecare să strângă atât cât are nevoie. Să luați câte un omer*+ de persoană, după numărul de persoane* din cortul fiecăruia»”.
17 Israeliții au făcut așa și au început s-o strângă; unii au strâns mult, iar alții, puțin.
18 Când au măsurat-o cu omerul, cel care adunase mult nu avea în plus, iar cel care adunase puțin nu avea lipsă.+ Fiecare a strâns atât cât avea nevoie.
19 Atunci Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase nimic din ea până dimineață”.+
20 Dar ei n-au ascultat de Moise. Când unii au lăsat o parte din ea până dimineață, aceasta a făcut viermi și s-a stricat. Și Moise s-a mâniat pe ei.
21 Dimineață de dimineață, fiecare strângea atât cât avea nevoie. Când soarele începea să ardă, ea se topea.
22 În a șasea zi au strâns de două ori mai multă pâine,+ doi omeri de persoană. Toate căpeteniile adunării au venit și i-au spus acest lucru lui Moise.
23 El le-a zis: „Așa a spus Iehova: Mâine va fi o zi de odihnă completă*, un sabat sfânt pentru Iehova.+ Coaceți ce aveți de copt și fierbeți ce aveți de fiert,+ iar ceea ce rămâne puneți deoparte până dimineață”.
24 Și ei au pus-o deoparte până dimineață, așa cum poruncise Moise. Nu s-a stricat și n-a făcut viermi.
25 Atunci Moise a zis: „Mâncați-o azi, fiindcă azi este un sabat pentru Iehova. Azi n-o veți găsi pe pământ.
26 Șase zile să o strângeți, dar în a șaptea zi, care este un sabat,+ nu va fi deloc”.
27 Totuși, unii din popor au ieșit să strângă și în a șaptea zi, dar n-au găsit nimic.
28 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să respectați poruncile și legile mele?+
29 Nu uitați că Iehova v-a dat sabatul.+ De aceea vă dă el în a șasea zi pâinea pentru două zile. Fiecare să rămână unde este. În ziua a șaptea, nimeni să nu plece din locul în care se află”.
30 Așadar, poporul a ținut sabatul* în a șaptea zi.+
31 Casa lui Israel a numit pâinea „mană”*. Era albă ca sămânța de coriandru și avea gust de turtă cu miere.+
32 Atunci Moise a zis: „Așa a poruncit Iehova: «Păstrați un omer de mană pentru toate generațiile voastre,+ ca să vadă ce fel de pâine v-am dat să mâncați în pustiu, când v-am scos din țara Egiptului»”.
33 Astfel, Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un urcior, pune în el un omer de mană și așază-l înaintea lui Iehova ca să fie păstrată din generație în generație”.+
34 Aaron a așezat-o înaintea Mărturiei*+ ca să fie păstrată, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise.
35 Și israeliții au mâncat mană 40 de ani,+ până au ajuns într-o țară locuită.+ Au mâncat mană până au ajuns la granița țării Canaanului.+
36 Un omer este a zecea parte dintr-o efă*.
Note de subsol
^ Lit. „Între cele două seri”.
^ Sau „suflete”.
^ Sau „se va ține un sabat”.
^ Sau „s-a odihnit”.
^ Denumirea provine, probabil, din expresia ebraică man hûʼ?, care înseamnă „ce-i asta?”.
^ Din câte se pare, o ladă în care erau păstrate documente importante.
