Exodul 22:1-31

  • Hotărâri judecătorești pentru Israel (1-31)

    • Cu privire la furt (1-4)

    • Cu privire la pagubele produse recoltelor (5, 6)

    • Cu privire la despăgubiri și la deținerea de bunuri în mod ilegal (7-15)

    • Cu privire la seducere (16, 17)

    • Cu privire la închinare și la justiția socială (18-31)

22  Dacă un om fură un taur sau o oaie și înjunghie animalul sau îl vinde, să dea despăgubire cinci tauri pentru taur și patru oi pentru oaie.+  (Dacă un hoț+ este prins în timp ce sparge o casă și este lovit și moare, cel care a omorât hoțul nu are vină de sânge.  Dar, dacă lucrul acesta se întâmplă după răsăritul soarelui, el are vină de sânge.) El trebuie să dea despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut pentru a plăti ceea ce a furat.  Dacă ceea ce a furat, fie taur, fie măgar, fie oaie, este găsit viu la el, să dea o despăgubire dublă.  Dacă cineva își duce animalele la păscut într-un ogor sau într-o vie și le lasă să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire ce are mai bun pe ogorul lui sau ce are mai bun în via lui.  Dacă este aprins un foc și acesta cuprinde spinii și mistuie snopii sau holda sau tot ogorul, cel care a aprins focul să dea despăgubire pentru ceea ce a ars.  Dacă un om îi dă semenului său bani sau obiecte spre păstrare, iar acestea sunt furate din casa acelui om, dacă hoțul este găsit, acesta să dea o despăgubire dublă.+  Dacă hoțul nu este găsit, proprietarul casei să fie adus înaintea adevăratului Dumnezeu+ ca să se stabilească dacă el a luat* bunurile semenului său.  În toate cazurile în care cineva este acuzat că deține bunuri în mod ilegal – un taur, un măgar, o oaie, un veșmânt sau un lucru pierdut, despre care altcineva spune: «Este al meu!» – , ambele părți să prezinte cazul înaintea adevăratului Dumnezeu.+ Cel pe care Dumnezeu îl declară vinovat să-i dea semenului său o despăgubire dublă.+ 10  Dacă un om îi dă în grijă semenului său un măgar, un taur, o oaie sau alt animal, iar acesta moare, se rănește grav sau îi este luat fără să fie de față vreun martor, 11  cel căruia i s-a încredințat animalul să jure înaintea lui Iehova că n-a luat* bunurile semenului său. Proprietarul să accepte jurământul, iar celălalt om nu trebuie să dea despăgubire.+ 12  Dar, dacă animalul a fost furat de la omul care îl avea în grijă*, atunci el să-i dea despăgubire proprietarului. 13  Dacă animalul a fost sfâșiat de o fiară, să-l aducă drept dovadă. El nu trebuie să dea despăgubire pentru animalul sfâșiat de o fiară. 14  Însă, dacă cineva împrumută de la semenul său un animal și acesta se rănește grav sau moare când proprietarul lui nu este de față, omul care l-a luat cu împrumut trebuie să dea despăgubire. 15  Dacă proprietarul lui este de față, nu trebuie să dea despăgubire. Dacă animalul este închiriat, banii dați pentru închiriere reprezintă despăgubirea. 16  Dacă un om seduce o fecioară care nu este logodită și are relații sexuale cu ea, trebuie să plătească prețul de mireasă și s-o ia de soție.+ 17  Dacă tatăl ei refuză categoric să i-o dea, el trebuie să plătească o sumă echivalentă cu prețul de mireasă. 18  Să nu lași în viață o vrăjitoare.+ 19  Cine are relații sexuale cu un animal să fie omorât negreșit.+ 20  Oricine aduce jertfe altor dumnezei în afară de Iehova să fie omorât*.+ 21  Să nu te porți rău cu locuitorul străin și să nu-l asuprești,+ fiindcă și voi ați fost locuitori străini în țara Egiptului.+ 22  Să nu-i asuprești pe văduvă și pe orfanul de tată.+ 23  Dacă îi vei asupri și vor striga către mine, le voi auzi negreșit strigătul.+ 24  Și mă voi aprinde de mânie și vă voi omorî cu sabia, iar soțiile voastre vor ajunge văduve și copiii voștri vor rămâne fără tată. 25  Dacă îi împrumuți bani unui sărac din poporul meu, să nu faci lucrul acesta pentru profit*. Să nu-i ceri dobândă.+ 26  Dacă iei veșmântul semenului tău ca garanție pentru un împrumut,+ să i-l înapoiezi până la apusul soarelui 27  pentru că este singura lui învelitoare, veșmântul cu care își acoperă corpul*; altfel, cu ce se va înveli când se va culca?+ Când va striga către mine, eu voi auzi, pentru că sunt plin de compasiune*.+ 28  Să nu-l blestemi pe Dumnezeu+ și să nu blestemi o căpetenie* din poporul tău.+ 29  Să nu eziți să aduci ofrande din recolta ta îmbelșugată și din preaplinul teascurilor* tale.+ Pe întâiul născut dintre fiii tăi să mi-l dedici mie.+ 30  Iată ce să faci cu vițelul și cu mielul tău:+ să rămână șapte zile cu mama lui, iar în a opta zi să mi-l dai mie.+ 31  Să fiți un popor sfânt pentru mine;+ dacă găsiți pe câmp un animal sfâșiat de o fiară, să nu-i mâncați carnea.+ S-o aruncați la câini.

Note de subsol

Lit. „a pus mâna pe”.
Lit. „n-a pus mâna pe”.
Din câte se pare, din cauza neglijenței sau a unor situații care puteau fi evitate.
Sau „să fie dedicat distrugerii”. Vezi Glosarul.
Sau „să nu fii ca un cămătar pentru el”.
Lit. „pielea”.
Sau „îndurător”.
Sau „un conducător”.
Adică teascuri de ulei și teascuri de vin.