Exodul 33:1-23

  • Dumnezeu îi mustră pe israeliți (1-6)

  • Cortul întâlnirii în afara taberei (7-11)

  • Moise cere să vadă gloria lui Iehova (12-23)

33  Și Iehova i-a mai zis lui Moise: „Continuă-ți drumul împreună cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului. Călătorește spre țara cu privire la care le-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob: «O voi da descendenței* tale».+  Voi trimite un înger înaintea ta+ și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hetiți, pe fereziți, pe heviți și pe iebusiți.+  Du-te în țara în care curge lapte și miere.+ Dar eu nu voi merge în mijlocul vostru fiindcă sunteți un popor încăpățânat*+ și v-aș putea nimici pe drum”.+  Când a auzit aceste cuvinte aspre, poporul a fost cuprins de jale și nimeni nu și-a mai pus podoabele.  Iehova i-a zis lui Moise: „Spune-le israeliților: «Sunteți un popor încăpățânat*.+ Într-o clipă aș putea să trec prin mijlocul vostru și să vă nimicesc.+ Acum deci lăsați-vă podoabele deoparte până voi hotărî ce voi face cu voi»”.  Astfel, la muntele Horeb, israeliții și-au scos podoabele și de atunci nu le-au mai purtat.  Moise și-a luat cortul și l-a așezat în afara taberei, la o oarecare distanță de tabără, și l-a numit cort al întâlnirii. Toți cei ce căutau îndrumarea lui Iehova+ se duceau la cortul întâlnirii, care era în afara taberei.  Când Moise se ducea la cort, tot poporul se ridica și fiecare stătea la intrarea în cortul său; și îl urmăreau cu privirea pe Moise până când intra în cort.  De îndată ce Moise intra în cort, stâlpul de nor+ cobora și rămânea la intrarea în cort în timp ce Dumnezeu vorbea cu Moise.+ 10  Când tot poporul vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, fiecare se pleca la intrarea în cortul său. 11  Și Iehova îi vorbea lui Moise față în față,+ așa cum un om îi vorbește altui om. Când Moise se întorcea în tabără, Iosua,+ fiul lui Nun, slujitorul și ajutorul său,+ nu se îndepărta de cort. 12  Moise i-a spus lui Iehova: „Iată că tu îmi zici: «Condu acest popor», dar nu mi-ai spus pe cine vei trimite cu mine. Mai mult, tu ai spus: «Te cunosc pe nume* și ai găsit favoare în ochii mei». 13  Dacă am găsit favoare în ochii tăi, fă-mă, te rog, să cunosc căile tale,+ ca să te cunosc și să găsesc în continuare favoare în ochii tăi! De asemenea, amintește-ți că această națiune este poporul tău!”.+ 14  Atunci el a zis: „Eu însumi* voi merge cu tine+ și îți voi da odihnă”.+ 15  Moise i-a spus: „Dacă nu vei merge tu însuți* cu noi, nu ne trimite de aici. 16  Cum se va ști că am găsit favoare în ochii tăi, eu și poporul tău? Nu pentru că vei merge cu noi+ și, astfel, eu și poporul tău ne vom deosebi de toate celelalte popoare de pe fața pământului?”.+ 17  Iehova i-a mai spus lui Moise: „Voi face și acest lucru pe care l-ai cerut, căci ai găsit favoare în ochii mei și te cunosc pe nume”. 18  Atunci Moise a zis: „Arată-mi, te rog, gloria ta!”. 19  El a răspuns: „Te voi face să vezi* toată bunătatea mea și voi proclama numele meu, Iehova,+ înaintea ta. Îi voi arăta favoare cui vreau să-i arăt favoare și îi voi arăta îndurare cui vreau să-i arăt îndurare”.+ 20  Dar a adăugat: „Nu poți să-mi vezi fața, fiindcă niciun om nu poate să mă vadă și să trăiască”. 21  Și Iehova a mai spus: „Iată un loc lângă mine. Stai pe stâncă. 22  Când va trece gloria mea, te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi trece. 23  Apoi îmi voi lua mâna, iar tu îmi vei vedea spatele. Dar fața mea nu poate fi văzută”.+

Note de subsol

Lit. „seminței”.
Lit. „cu gâtul țeapăn”.
Lit. „cu gâtul țeapăn”.
Sau „Te-am ales”.
Lit. „Fața mea”.
Lit. „fața ta”.
Sau „Voi face să treacă pe dinaintea feței tale”.