Exodul 5:1-23

  • Moise și Aaron înaintea faraonului (1-5)

  • Asuprirea se intensifică (6-18)

  • Israeliții îi învinovățesc pe Moise și pe Aaron (19-23)

5  Apoi Moise și Aaron au intrat la faraon și i-au zis: „Așa spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Lasă-mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru mine în pustiu!»”. 2  Dar faraonul a zis: „Cine este Iehova,+ ca să ascult de glasul lui și să las Israelul să plece?+ Nu-l cunosc pe Iehova și nu voi lăsa Israelul să plece”.+ 3  Dar ei au spus: „Dumnezeul evreilor a vorbit cu noi. Lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu și să-i aducem jertfe lui Iehova, Dumnezeul nostru;+ altfel, ne va lovi cu boli sau cu sabie”. 4  Regele Egiptului le-a răspuns: „Moise și Aaron, de ce vreți să opriți poporul din munca lui? Întoarceți-vă la munca voastră de sclavi*!”.+ 5  Și faraonul a mai spus: „Poporul* a devenit foarte numeros, iar voi vreți să-l faceți să se oprească din muncă”. 6  În aceeași zi, faraonul le-a poruncit administratorilor, precum și supraveghetorilor*: 7  „Să nu mai dați poporului paie pentru cărămizi.+ Să se ducă să-și strângă singuri paie. 8  Dar să le cereți să facă aceeași cantitate de cărămizi ca până acum. Să nu le-o reduceți, pentru că sunt leneși. De aceea strigă ei: «Vrem să plecăm, vrem să-i aducem jertfe Dumnezeului nostru!». 9  Să le faceți munca și mai grea și să-i țineți ocupați ca să nu mai dea atenție unor minciuni!”. 10  Astfel, administratorii+ și supraveghetorii au ieșit să spună poporului: „Iată ce a zis faraonul: «Nu vă mai dau paie. 11  Duceți-vă să vă luați singuri paie de unde veți găsi. Dar norma nu vă va fi redusă!»”. 12  Atunci poporul s-a împrăștiat în toată țara Egiptului ca să strângă miriștea pentru a o folosi drept paie. 13  Administratorii îi presau spunând: „Fiecare să-și termine zilnic munca, la fel ca atunci când vi se dădeau paie”. 14  De asemenea, supraveghetorii israeliților, care fuseseră numiți de administratorii faraonului, au fost bătuți.+ Administratorii i-au întrebat: „De ce n-ați făcut nici ieri, nici azi cantitatea de cărămizi pe care o făceați înainte?”. 15  Atunci supraveghetorii israeliților au intrat la faraon și i s-au plâns zicând: „De ce te porți așa cu slujitorii tăi? 16  Slujitorilor tăi nu li se mai dau paie, și totuși ni se spune: «Faceți cărămizi!». Slujitorii tăi sunt bătuți, deși vina este a poporului tău”. 17  Însă el a zis: „Sunteți leneși! Sunteți leneși!+ De aceea ziceți: «Vrem să plecăm, vrem să-i aducem jertfe lui Iehova».+ 18  Acum plecați de aici, întoarceți-vă la muncă! Nu vi se vor da paie, dar va trebui să faceți aceeași cantitate de cărămizi ca înainte”. 19  Atunci supraveghetorii israeliților s-au văzut la mare strâmtoare, fiindcă li se poruncise: „Să nu reduceți cantitatea zilnică de cărămizi”. 20  Când au ieșit de la faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo și îi așteptau. 21  Și imediat le-au spus: „Iehova să vă vadă și să judece, pentru că ați făcut ca faraonul și slujitorii lui să ne disprețuiască* și le-ați pus în mână sabia ca să ne omoare!”.+ 22  Moise s-a îndreptat spre Iehova și a zis: „Iehova, de ce ai făcut să sufere acest popor? De ce m-ai trimis? 23  De când am intrat la faraon ca să-i vorbesc în numele tău,+ el s-a purtat și mai rău cu acest popor,+ iar tu nu ți-ai salvat nicidecum poporul”.+

Note de subsol

Sau „la poverile voastre”.
Lit. „Poporul țării”.
Supraveghetorii erau aleși dintre israeliți.
Sau „ați făcut să mirosim urât înaintea faraonului și a slujitorilor lui”.