Către galateni 1:1-24
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Isus Cristos+ și prin Dumnezeu, Tatăl,+ care l-a sculat din morți,
2 și toți frații care sunt cu mine, către congregațiile din Galatia:
3 Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
4 El s-a dat pe sine pentru păcatele noastre,+ ca să ne elibereze din actualul sistem* rău,+ după voința Dumnezeului și Tatălui nostru,+
5 căruia i se cuvine gloria pentru totdeauna, da, veșnic. Amin.
6 Mă mir că vă îndepărtați atât de repede de Cel care v-a chemat prin bunătatea nemeritată a lui Cristos și acceptați o altă veste bună!+
7 Nu că ar fi altă veste bună. Dar sunt unii care vă tulbură+ și vor să denatureze vestea bună despre Cristos.
8 Însă, chiar dacă vreunul dintre noi sau un înger din cer v-ar anunța o altă veste bună decât aceea pe care v-am anunțat-o noi, să fie blestemat!
9 Așa cum am spus deja, spun acum din nou: Cine vă anunță o altă veste bună decât aceea pe care ați primit-o să fie blestemat!
10 De fapt, a cui aprobare caut eu să obțin? A oamenilor sau a lui Dumnezeu? Caut eu să le plac oamenilor? Dacă le-aș mai plăcea oamenilor, n-aș fi sclav al lui Cristos.
11 Vreau să știți, fraților, că vestea bună pe care v-am anunțat-o nu este de la oameni,+
12 fiindcă nici n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci mi-a fost dezvăluită de Isus Cristos printr-o revelație.
13 Bineînțeles, voi ați auzit despre purtarea mea de altădată, în iudaism;+ știți că persecutam cu cruzime* congregația lui Dumnezeu și încercam s-o distrug.+
14 Și făceam în iudaism progrese mai mari decât mulți dintre cei de-o vârstă cu mine din națiunea mea, fiindcă eram mult mai zelos pentru tradițiile părinților mei.+
15 Dar, când Dumnezeu, care m-a adus pe lume* și m-a chemat prin bunătatea sa nemeritată,+ a considerat că este bine
16 să-l dezvăluie pe Fiul său prin mine, ca să le anunț națiunilor vestea bună despre el,+ nu m-am dus imediat să cer sfat de la vreun om*.
17 Și nici n-am urcat la Ierusalim, la cei care erau apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia, după care m-am întors la Damasc.+
18 Apoi, după trei ani, am urcat la Ierusalim+ ca să-l vizitez pe Chifa*+ și am rămas la el 15 zile.
19 Dar n-am mai văzut pe niciun alt apostol, decât pe Iacov,+ fratele Domnului.
20 Cât despre lucrurile pe care vi le scriu, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint.
21 Apoi m-am dus în regiunile Siriei și ale Ciliciei.+
22 Dar congregațiile din Iudeea, care erau în unitate cu Cristos, nu mă cunoșteau personal.
23 Ele doar auzeau spunându-se: „Omul care altădată ne persecuta+ anunță acum vestea bună despre credința pe care încerca s-o distrugă”.+
24 Și au început să-l glorifice pe Dumnezeu datorită mie.
Note de subsol
^ Lit. „până la exces”.
^ Lit. „m-a separat de pântecele mamei”.
^ Lit. „de la carne și sânge”.
^ Numit și Petru.
