Geneza 8:1-22
8 Dar Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre* Noe și spre toate animalele sălbatice și domestice care erau cu el în arcă+ și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele au început să se retragă.
2 Izvoarele cerurilor* și stăvilarele cerurilor au fost închise, astfel că ploaia a încetat*.+
3 Apoi apele au început să descrească treptat. La sfârșitul celor 150 de zile, apele scăzuseră.
4 În luna a șaptea, în a 17-a zi a lunii, arca s-a oprit pe munții Ararat.
5 Și apele au continuat să scadă până în luna a zecea. În luna a zecea, în prima zi a lunii, au apărut vârfurile munților.+
6 După 40 de zile, Noe a deschis fereastra+ pe care o făcuse arcei
7 și a dat drumul unui corb. Corbul a zburat afară și s-a întors; și a tot ieșit și s-a întors până când suprafața pământului s-a uscat.
8 Mai târziu, Noe a dat drumul unui porumbel ca să vadă dacă apele se retrăseseră de pe suprafața pământului.
9 Porumbelul n-a găsit niciun loc unde să se așeze* și s-a întors la el, fiindcă apele acopereau încă suprafața întregului pământ.+ Atunci el și-a întins mâna și l-a adus în arcă.
10 A mai așteptat șapte zile și din nou i-a dat drumul porumbelului din arcă.
11 Spre seară, când porumbelul s-a întors, el a văzut că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de puțin timp. Astfel, Noe a știut că apele se retrăseseră.+
12 A mai așteptat șapte zile și apoi a dat drumul porumbelului, dar acesta nu s-a mai întors la el.
13 În al 601-lea an al vieții lui Noe,+ în prima lună, în prima zi a lunii, apele se scurseseră de pe suprafața pământului. Noe a deschis partea de deasupra a arcei și a văzut că suprafața pământului se usca.
14 În luna a doua, în a 27-a zi a lunii, pământul era uscat.
15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe:
16 „Ieși din arcă împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile fiilor tăi.+
17 Scoate afară cu tine toate viețuitoarele, de orice fel*:+ păsările*, animalele și toate târâtoarele, pentru ca ele să se răspândească* pe pământ, să se înmulțească și să devină numeroase pe pământ”.+
18 Și Noe a ieșit din arcă împreună cu fiii lui,+ cu soția lui și cu soțiile fiilor lui.
19 Toate viețuitoarele, toate târâtoarele și toate păsările*, tot ce se mișcă pe pământ, au ieșit din arcă după familiile lor.+
20 Apoi Noe i-a construit un altar+ lui Iehova și a luat câteva dintre animalele curate și dintre păsările curate+ și a adus pe altar ofrande arse.+
21 Și Iehova a simțit o mireasmă plăcută*. Iehova a zis atunci în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul+ din cauza omului, căci inima omului este înclinată spre rău* din tinerețea lui,+ și niciodată nu voi mai nimici tot ce este viu, așa cum am făcut.+
22 De acum înainte nu vor înceta niciodată pe pământ semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea”.+
Note de subsol
^ Lit. „și-a amintit de”.
^ Lit. „Izvoarele adâncului de ape”.
^ Sau „a fost oprită”.
^ Sau „unde să-și pună piciorul”.
^ Lit. „din orice carne”.
^ Sau „să mișune”.
^ Termenul ebraic se referă atât la păsări, cât și la alte viețuitoare înaripate, cum ar fi insectele zburătoare.
^ Termenul ebraic se referă atât la păsări, cât și la alte viețuitoare înaripate, cum ar fi insectele zburătoare.
^ Sau „liniștitoare”. Lit. „odihnitoare”.
^ Sau „înclinația inimii omului este rea”.
