Iov 17:1-16
17 Spiritul mi s-a frânt, zilele mi s-au stins;mă așteaptă cimitirul.+
2 Batjocoritorii mă înconjoară+și ochiul meu este nevoit să privească* răzvrătirea lor.
3 Acceptă, te rog, garanția mea și păstreaz-o la tine.
Cine altcineva va da mâna cu mine ca să-mi fie garant?+
4 Căci ai ascuns discernământul de inima lor.+De aceea nu-i înalți.
5 Unii își împart averea cu prietenii lor,în timp ce ochii copiilor lor se sting.
6 El m-a făcut să fiu disprețuit* printre popoare+și am ajuns ca unul pe care-l scuipi în față.+
7 Ochii mi se întunecă de supărare+și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii drepți privesc înmărmuriți lucrul acestași cel nevinovat este cuprins de indignare din cauza celui lipsit de pietate*.
9 Cel drept ține cu tărie la calea lui+și cel cu mâinile curate devine mai puternic.+
10 Dar voi toți puteți veni din nou cu argumentele voastre,căci n-am găsit niciun înțelept printre voi.+
11 Zilele mele au trecut,+planurile mele, da, dorințele inimii mele, s-au năruit.+
12 Ei prefac noaptea în zi, spunând:«Lumina e aproape, pentru că este întuneric».
13 Dacă aștept, Mormântul* va deveni casa mea,+îmi voi întinde așternutul în întuneric.+
14 Voi striga către groapă:+ «Tu ești tatăl meu!»,
iar către vierme: «Mama mea și sora mea!».
15 Atunci unde este speranța mea?+
Cine vede o speranță pentru mine?
16 Ea* va coborî până la porțile zăvorâte ale Mormântului*când vom coborî împreună în țărână”.+
Note de subsol
^ Sau „să stăruie asupra”.
^ Lit. „un proverb”, „o zicală”.
^ Sau „apostatului”.
^ Adică speranța mea.