Iov 30:1-31
30 Acum mă iau în râs+cei care sunt mai tineri decât mine,pe ai căror tați nu i-aș fi pus alăturinici măcar de câinii turmei mele.
2 Și la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor?
Vigoarea lor a pierit.
3 Sunt sleiți de puteri din cauza lipsurilor și a foameiși rod ce găsesc într-un pământ arid,care era deja pustiit și părăsit.
4 Smulg iarba sărată din tufișuriși se hrănesc cu rădăcina tufelor de grozamă.
5 Sunt alungați dintre oameni+și lumea strigă după ei ca după niște hoți.
6 Locuiesc pe pantele văilor*,în găurile din pământ și din stânci.
7 Strigă dintre tufeși se ghemuiesc printre urzici.
8 Ca fiii nebunului și ai celui fără nume,ei sunt alungați* din țară.
9 Și acum râd de mine în cântecele lor,+am ajuns să fiu disprețuit* de ei.+
10 Mă urăsc, stau departe de mine+și nu se sfiesc să mă scuipe în față.+
11 Pentru că Dumnezeu m-a dezarmat* și m-a umilit,ei sunt fără frâu față de mine.
12 Se ridică la dreapta mea ca o gloată;mă pun pe fugăși ridică obstacole în calea mea ca să mă distrugă.
13 Îmi strică drumurile,adaugă la necazul meu+și nu-i oprește nimeni*.
14 Vin ca printr-o spărtură mare în zid,se rostogolesc printre dărâmături.
15 Groaza mă copleșește,demnitatea mea este spulberată ca de vântși salvarea mea se risipește ca un nor.
16 Și acum, viața* se scurge din mine;+mă cuprind zilele necazului.+
17 Noaptea, durerea îmi străpunge oasele*,+iar suferința mă macină fără încetare.+
18 Veșmântul* meu este schimonosit cu mare putere*;mă strânge ca gulerul de la haină.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi;am ajuns ca țărâna și cenușa.
20 Strig către tine după ajutor, dar nu-mi răspunzi;+stau în picioare, dar tu doar te uiți la mine.
21 Te-ai întors împotriva mea cu cruzime;+mă ataci cu toată forța mâinii tale.
22 Mă ridici și mă faci să fiu purtat de vânt,apoi mă azvârli în mijlocul furtunii*.
23 Căci știu că mă vei coborî în moarte,în casa unde se vor întâlni toți cei vii.
24 Dar nimeni nu ar lovi un om distrus*+care strigă după ajutor în timpul necazului său.
25 Nu plângeam eu pentru cel care trecea prin greutăți*?
Nu mă întristam eu* pentru cel sărman?+
26 Așteptam binele, dar a venit răul;așteptam lumina, dar a venit întunericul.
27 Zbuciumul din mine nu se mai oprește;au venit peste mine zile de necaz.
28 Umblu posomorât;+ nu se vede lumina soarelui.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacaliiși prieten cu fiicele struțului.+
30 Pielea mi s-a înnegrit și a căzut de pe mine,+iar oasele mi s-au încins de căldură*.
31 Harpa mea este numai pentru jale,iar flautul* meu, pentru glasul celor ce plâng.
Note de subsol
^ Lit. „scoși cu biciul”.
^ Lit. „un proverb”, „o zicală”.
^ Lit. „mi-a slăbit coarda arcului”.
^ Sau, posibil, „nu-i ajută nimeni”.
^ Sau „sufletul”.
^ Lit. „oasele îmi sunt găurite”.
^ Este posibil să se refere la piele.
^ Sau, posibil, „Marea mea suferință mă schimonosește”.
^ Sau, posibil, „mă faci să dispar cu trosnet”.
^ Lit. „un morman de ruine”.
^ Sau „care avea o zi grea”.
^ Sau „Nu se întrista sufletul meu”.
^ Sau, posibil, „din cauza febrei”.
^ Sau „fluierul”.
