Isaia 64:1-12

  • Continuă rugăciunea de căință (1-12)

    • Iehova, „Olarul nostru” (8)

64  Dacă ai sfâșia cerurile și ai coborî,astfel încât munții să se cutremure din cauza ta,   ca atunci când focul aprinde crengile uscateși când focul face să fiarbă apa,atunci dușmanii tăi ar cunoaște numele tău,și națiunile ar tremura înaintea ta!   Când ai făcut lucruri impresionante pe care nu le speram,+ai coborât, iar munții s-au cutremurat înaintea ta.+   Din timpuri străvechi, nimeni n-a auzit și nimeni n-a plecat urecheași niciun ochi n-a văzut un alt Dumnezeu în afară de tine,care să acționeze în folosul celor ce îl așteaptă*.+   Tu îi întâmpini pe cei ce fac cu bucurie ce este drept,+pe cei ce își amintesc de tine și urmează căile tale. Iată că te-ai mâniat când noi am păcătuit,+și am făcut lucrul acesta mult timp. Vom fi oare acum salvați?   Am ajuns cu toții ca un om necuratși toate faptele noastre de dreptate sunt ca o pânză pătată la menstruație.+ Ne vom ofili cu toții ca frunzași nelegiuirile noastre ne vor duce ca vântul.   Nu este nimeni care să cheme numele tău,nimeni care să se ridice și să se alipească de tine,căci ți-ai ascuns fața de noi+și ne faci să ne topim din cauza* nelegiuirii noastre.   Dar acum, o, Iehova, tu ești Tatăl nostru!+ Noi suntem lutul și tu ești Olarul nostru*.+Suntem cu toții lucrarea mâinii tale.   Nu te mânia peste măsură, o, Iehova,+și nu-ți aduce aminte pentru totdeauna de nelegiuirea noastră! Privește spre noi, te rugăm, căci toți suntem poporul tău. 10  Orașele tale sfinte au ajuns un pustiu. Sionul a ajuns un pustiu,Ierusalimul, o întindere pustie.+ 11  Casa* noastră de sfințenie și de glorie*,în care te lăudau strămoșii noștri,a fost arsă în foc+și toate lucrurile noastre de preț zac în ruine. 12  Oare, văzând aceasta, te vei mai reține, o, Iehova? Vei continua să taci și ne vei lăsa să fim asupriți peste măsură?+

Note de subsol

Sau „îl așteaptă cu răbdare”.
Lit. „prin mâna”.
Sau „Cel ce ne-a dat formă”.
Sau „Templul”.
Sau „frumusețe”.