După Luca 15:1-32
15 Și toți încasatorii de impozite și păcătoșii se adunau în jurul lui ca să-l asculte.+
2 Atât fariseii, cât și scribii murmurau: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”.
3 Atunci el le-a spus următoarea ilustrare:
4 „Dacă unul dintre voi are 100 de oi și o pierde pe una dintre ele, nu le va lăsa el pe cele 99 în pustiu și nu se va duce s-o caute pe cea pierdută până o va găsi?+
5 Și, când o găsește, o pune pe umeri și se bucură.
6 Iar când ajunge acasă, își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută».+
7 Vă spun că, tot așa, va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căiește+ decât pentru 99 de oameni drepți care n-au nevoie să se căiască.
8 Sau, dacă o femeie are zece drahme* și pierde una dintre ele, nu aprinde ea o lampă, nu-și mătură casa și nu caută cu atenție până o găsește?
9 Și, când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și spune: «Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit drahma* pe care am pierdut-o».
10 Vă spun că, tot așa, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căiește”.+
11 Apoi a zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mic i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere care îmi revine». Atunci el le-a împărțit fiilor bunurile sale.
13 Câteva zile mai târziu, fiul mai mic și-a adunat toate lucrurile și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea ducând o viață depravată*.
14 După ce a cheltuit totul, peste țara aceea s-a abătut o foamete cumplită, iar el a ajuns în nevoie.
15 El chiar s-a dus să lucreze la unul dintre locuitorii acelei țări, care l-a trimis pe câmpurile sale să pască porcii.+
16 Și-ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea nimic.
17 Când și-a venit în fire, a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame!
18 Voi pleca și mă voi întoarce la tatăl meu; și îi voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta.
19 Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Primește-mă ca pe unul dintre angajații tăi”».
20 Astfel, a plecat și s-a dus la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a zărit și a fost cuprins de milă. A alergat spre el, l-a îmbrățișat* și l-a sărutat cu tandrețe.
21 Atunci fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta.+ Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău».
22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Repede! Aduceți o haină, pe cea mai bună, îmbrăcați-l cu ea și puneți-i un inel pe deget și sandale în picioare.
23 De asemenea, aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim,
24 pentru că acest fiu al meu era mort și a revenit la viață,+ era pierdut și a fost găsit». Și au început să petreacă.
25 Fiul mai mare era pe câmp. La întoarcere, când se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26 Atunci l-a chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce se întâmpla.
27 Acesta i-a zis: «A venit fratele tău și, pentru că s-a întors sănătos*, tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat».
28 Dar el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Atunci tatăl său a ieșit și a început să-l implore să vină înăuntru.
29 El i-a răspuns tatălui său: «Iată că de atâția ani îți slujesc și nici măcar o dată nu ți-am încălcat poruncile! Totuși, mie nici măcar o dată nu mi-ai dat un ied ca să petrec cu prietenii mei.
30 Dar, de îndată ce a sosit acest fiu al tău care ți-a risipit* bunurile cu prostituatele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat».
31 Atunci el i-a zis: «Fiule, tu ai fost întotdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău.
32 Dar trebuia să petrecem și să ne bucurăm, pentru că fratele tău era mort și a venit la viață, era pierdut și a fost găsit»”.
Note de subsol
^ Sau „fiind risipitor”, „fiind nesăbuit”.
^ Lit. „a căzut pe gâtul lui”.
^ Sau „teafăr”.
^ Lit. „devorat”.
