După Luca 18:1-43

  • Ilustrarea despre văduva insistentă (1-8)

  • Fariseul și încasatorul de impozite (9-14)

  • Isus și copiii (15-17)

  • Întrebarea unui conducător bogat (18-30)

  • Isus prezice din nou moartea sa (31-34)

  • Un cerșetor orb își recapătă vederea (35-43)

18  Apoi le-a spus o ilustrare despre necesitatea de a se ruga mereu și de a nu renunța.+ 2  El a zis: „Într-un oraș era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și n-avea respect față de niciun om. 3  În orașul acela era și o văduvă care se ducea mereu la el și îi zicea: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel cu care mă judec». 4  Un timp, el n-a vrut, dar apoi și-a zis: «Deși nu mă tem de Dumnezeu și nu respect niciun om, 5  pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate ca să nu mai vină să mă bată întruna la cap»”.+ 6  Apoi Domnul a zis: „Ați auzit ce-a spus judecătorul, deși era nedrept? 7  Atunci, nu le va face Dumnezeu dreptate aleșilor săi care strigă către el zi și noapte,+ în timp ce este răbdător față de ei?+ 8  Vă spun că le va face dreptate repede. Totuși, când va sosi Fiul omului, va găsi el acest fel de credință* pe pământ?”. 9  De asemenea, le-a spus următoarea ilustrare unora care erau convinși că erau drepți și care îi considerau pe alții un nimic: 10  „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt încasator de impozite. 11  Fariseul stătea în picioare și se ruga în sinea lui: «O, Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca toți ceilalți – extorcatori, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest încasator de impozite. 12  Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig».+ 13  Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanță, nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, arată bunăvoință față de mine*, un păcătos!».+ 14  Vă spun că omul acesta a coborât la casa lui dovedindu-se mai drept decât fariseul.+ Pentru că cine se înalță va fi umilit și cine se umilește va fi înălțat”.+ 15  Oamenii îi aduceau la el și pe pruncii lor ca să-i atingă, dar, când au văzut aceasta, discipolii au început să-i mustre.+ 16  Însă Isus a cerut să fie aduși la el pruncii, zicând: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu încercați să-i opriți, căci Regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei!+ 17  Adevărat vă spun că cine nu primește Regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”.+ 18  Și unul dintre conducători l-a întrebat: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”.+ 19  Isus i-a zis: „De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.+ 20  Cunoști poruncile: să nu comiți adulter,+ să nu ucizi,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta”.+ 21  Atunci el a zis: „Pe toate acestea le respect din tinerețe”. 22  Auzind aceasta, Isus i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: Vinde tot ce ai și împarte câștigul săracilor, iar astfel vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino și urmează-mă”.+ 23  Când a auzit aceasta, omul s-a mâhnit profund, căci era foarte bogat.+ 24  Isus s-a uitat la el și a zis: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în Regatul lui Dumnezeu!+ 25  De fapt, este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac de cusut decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+ 26  Cei care au auzit aceasta au zis: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 27  El a zis: „Ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu”.+ 28  Dar Petru a spus: „Iată că noi am lăsat ce era al nostru și te-am urmat”.+ 29  El le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru Regatul lui Dumnezeu+ 30  și care să nu primească mult mai mult în acest timp, iar în sistemul* viitor, viață veșnică”.+ 31  Atunci el i-a luat deoparte pe Cei doisprezece și le-a zis: „Iată că urcăm la Ierusalim și toate lucrurile scrise prin profeți despre Fiul omului se vor împlini.+ 32  De exemplu, el va fi predat oamenilor națiunilor,+ va fi batjocorit,+ va fi tratat cu nerușinare și va fi scuipat.+ 33  Și, după ce îl vor biciui, îl vor omorî,+ dar a treia zi el se va scula din morți”.+ 34  Totuși, ei n-au priceput nimic din toate acestea, pentru că semnificația acestor cuvinte le era ascunsă. Și n-au înțeles cele spuse. 35  În timp ce Isus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului și cerșea.+ 36  Auzind că pe acolo trecea o mulțime, a întrebat ce se întâmpla. 37  Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!”. 38  Atunci el a strigat: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 39  Cei care mergeau în față au început să-l mustre, spunându-i să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 40  Atunci Isus s-a oprit și a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: 41  „Ce vrei să fac pentru tine?”. El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”. 42  Și Isus i-a zis: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat”.+ 43  Și el și-a recăpătat vederea pe loc și a început să meargă după Isus,+ glorificându-l pe Dumnezeu. Când au văzut aceasta, toți acei oameni i-au adus și ei laude lui Dumnezeu.+

Note de subsol

Sau „această credință”. Lit. „credința”.
Sau „îndură-te de mine”.
Sau „era (epoca)”. Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.