După Luca 8:1-56
-
Femei care îl însoțeau pe Isus (1-3)
-
Ilustrarea despre semănător (4-8)
-
De ce a folosit Isus ilustrări (9, 10)
-
Explicația ilustrării despre semănător (11-15)
-
Lampa nu se acoperă (16-18)
-
Mama și frații lui Isus (19-21)
-
Isus potolește o furtună (22-25)
-
Isus trimite demonii în porci (26-39)
-
Fiica lui Iair; o femeie atinge veșmântul lui Isus (40-56)
8 La scurt timp după aceea, el a mers din oraș în oraș și din sat în sat, predicând și anunțând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.+ Cu el erau Cei doisprezece,
2 precum și unele femei care fuseseră eliberate de spirite rele și vindecate de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,
3 Ioana+ – soția lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod – , Suzana și multe alte femei, care le slujeau cu bunurile lor.+
4 Când o mare mulțime s-a strâns împreună cu cei care veneau la el din diferite orașe, el le-a spus o ilustrare:+
5 „Un semănător a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului și au fost călcate în picioare, iar păsările cerului le-au mâncat.+
6 Unele au căzut pe stâncă și, după ce au încolțit, s-au uscat pentru că nu aveau umezeală.+
7 Altele au căzut printre spini, iar spinii care au crescut odată cu ele le-au înăbușit.+
8 Dar altele au căzut pe pământ bun, au încolțit și au dat rod însutit”.+ După ce a spus aceste lucruri, a exclamat: „Cine are urechi de auzit să audă!”.+
9 Dar discipolii săi l-au întrebat ce însemna ilustrarea aceasta.+
10 El a zis: „Vouă vă este permis să înțelegeți secretele sacre ale Regatului lui Dumnezeu, dar celorlalți le vorbesc folosind ilustrări,+ pentru ca, deși privesc, să privească în zadar și, deși aud, să nu înțeleagă.+
11 Iată ce înseamnă ilustrarea: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.+
12 Semințele căzute de-a lungul drumului sunt cei care au auzit, dar apoi vine Diavolul și ia cuvântul din inima lor ca să nu creadă și să nu fie salvați.+
13 Cele de pe stâncă sunt cei care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină. Ei cred o vreme, însă, în timp de încercări, renunță.+
14 Cât despre cele care au căzut printre spini, acestea sunt cei care au auzit, dar, pentru că se lasă distrași de îngrijorările, bogățiile+ și plăcerile vieții acesteia,+ sunt complet înăbușiți și nu ajung niciodată la maturitate.+
15 Cât despre cele căzute pe pământ bun, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă sinceră și bună,+ îl păstrează și, perseverând, dau rod.+
16 Nimeni, după ce aprinde o lampă, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.+
17 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie dezvăluit și nimic tăinuit cu grijă care să nu ajungă cunoscut și să nu iasă la lumină.+
18 De aceea, fiți atenți cum ascultați, fiindcă celui ce are i se va mai da,+ dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce crede că are”.+
19 Mama și frații lui+ au venit să-l vadă, dar nu puteau să ajungă la el din cauza mulțimii.+
20 Atunci i s-a spus: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”.
21 El le-a răspuns: „Mama mea și frații mei sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă”.+
22 Într-o zi, Isus și discipolii săi au urcat într-o barcă și el le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului”. Și au plecat.+
23 Dar, în timp ce vâsleau, el a adormit. Și pe lac s-a stârnit o mare vijelie, iar barca a început să se umple de apă, astfel că ei erau în pericol.+
24 Atunci s-au dus la el și l-au trezit zicând: „Învățătorule, Învățătorule, murim!”. El s-a ridicat, a certat vântul și marea înfuriată, iar ele s-au potolit. Și s-a așternut liniștea.+
25 Apoi le-a zis: „Unde vă este credința?”. Dar ei erau cuprinși de frică și uluiți și își ziceau unii altora: „Cine este, de fapt, omul acesta? Căci el poruncește până și vânturilor și apei, iar ele îl ascultă”.+
26 Și au tras la mal în regiunea gherasenilor,+ aflată pe țărmul opus Galileei.
27 Când Isus a coborât pe țărm, i-a ieșit înainte, din oraș, un om demonizat. De mult timp, acesta nu mai purta haine și nu mai locuia într-o casă, ci printre morminte*.+
28 Văzându-l pe Isus, a țipat, a căzut înaintea lui și a zis cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiu al Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui”.+
29 (Fiindcă Isus îi poruncise spiritului necurat să iasă din om. Spiritul pusese stăpânire pe om de multe ori*,+ iar el fusese în repetate rânduri legat cu lanțuri și obezi și ținut sub pază, dar rupea legăturile și era purtat de demon în locuri retrase.)
30 Isus l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El a zis: „Legiune”, căci în el intraseră mulți demoni.
31 Și ei îl implorau să nu le poruncească să se ducă în abis.+
32 Acolo, pe munte, păștea o turmă mare de porci.+ Astfel, ei l-au implorat să-i lase să intre în porci. Și el i-a lăsat.+
33 Atunci demonii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în lac și s-a înecat.
34 Când au văzut ce se întâmplase, păzitorii turmei au luat-o la fugă și au povestit lucrul acesta în oraș și în ținutul din jur.
35 Atunci oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Au ajuns la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii: era îmbrăcat și sănătos la minte și stătea la picioarele lui Isus. Și s-au înfricoșat.
36 Cei care văzuseră totul le-au povestit cum fusese vindecat demonizatul.
37 Atunci mulți oameni din regiunea gherasenilor i-au cerut lui Isus să plece de la ei, fiindcă îi cuprinsese o mare frică. Și el s-a urcat în barcă, vrând să plece.
38 Totuși, omul din care ieșiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar el l-a trimis zicându-i:+
39 „Întoarce-te acasă și spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine”. El a plecat și a relatat în tot orașul ce făcuse Isus pentru el.
40 Când Isus s-a întors, a fost bine primit de mulțime, pentru că toți îl așteptau.+
41 Dar iată că a venit un bărbat pe nume Iair. Bărbatul acesta era un președinte al sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și l-a implorat să vină la el acasă,+
42 pentru că singura lui fiică*, în vârstă de aproximativ 12 ani, era pe moarte.
În timp ce Isus se ducea acolo, mulțimile se înghesuiau în jurul lui.
43 Și era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge+ și pe care nimeni nu putuse să o vindece.+
44 Ea a venit din spate și i-a atins franjurii veșmântului.+ Imediat, scurgerea de sânge i s-a oprit.
45 Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?”. Întrucât toți negau, Petru a zis: „Învățătorule, mulțimile te înconjoară și te înghesuie”.+
46 Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci știu că din mine a ieșit o putere”.+
47 Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a spus în fața tuturor de ce l-a atins și cum s-a vindecat imediat.
48 Dar el i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace!”.+
49 Pe când Isus încă vorbea, un om din casa președintelui sinagogii a venit și a zis: „Fiica ta a murit! Nu-l mai deranja pe Învățător”.+
50 Auzind aceasta, Isus i-a spus lui Iair: „Nu te teme! Doar manifestă credință și ea va fi salvată!”.+
51 Când a ajuns la casa lui, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, precum și pe tatăl și pe mama fetei.
52 Toți oamenii plângeau și se loveau în piept de durere pentru ea, însă el a zis: „Nu mai plângeți,+ căci n-a murit, ci doarme!”.+
53 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor, fiindcă știau că ea murise.
54 Dar el a luat-o de mână și a strigat: „Copilă, scoală-te!”.+
55 Spiritul*+ ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat,+ iar el a poruncit să i se dea ceva să mănânce.
56 Părinții ei erau în culmea fericirii, dar el le-a zis să nu spună nimănui ce se întâmplase.+
Note de subsol
^ Sau „mormintele de amintire”.
^ Sau, posibil, „de mult timp”.
^ Lit. „fiica unic-născută”.
^ Sau „Forța de viață”.
