Psalmii 142:1-7
Maschil*. Al lui David; când era în peșteră.+ O rugăciune.
142 Cu glasul meu îl chem pe Iehova în ajutor,+cu glasul meu îl implor pe Iehova să-mi arate favoare.
2 Înaintea lui îmi vărs neliniștea,înaintea lui vorbesc despre necazul meu+
3 când spiritul mi se istovește* înăuntrul meu.
Tu îmi veghezi drumul.+
Pe calea pe care umblu,dușmanii îmi ascund o capcană.
4 Privește la dreapta mea și vezică nimănui nu-i pasă de mine*.+
N-am unde să fug;+nimeni nu se interesează de mine*.
5 Te chem, o, Iehova, în ajutor!
Și spun: „Tu ești refugiul meu,+ești tot ce am* în țara celor vii”.
6 Ia aminte la strigătul meu de ajutor,căci sunt foarte deznădăjduit!
Scapă-mă de cei ce mă persecută,+căci sunt mai puternici decât mine!
7 Scoate-mă* din temnițăca să laud numele tău!
Să se strângă cei drepți în jurul meu,pentru că tu îmi arăți bunătate.
Note de subsol
^ Sau „mă lasă puterile”.
^ Lit. „nimeni nu mă recunoaște”.
^ Sau „de sufletul meu”.
^ Lit. „partea mea”.
^ Sau „Scoate-mi sufletul”.
