Psalmii 39:1-13

  • Viața este trecătoare

    • „Omul nu este decât un abur” (5, 11)

    • „Nu ignora lacrimile mele” (12)

Către dirijor; după Iedutun*.+ O melodie a lui David. 39  Am spus: „Voi fi atent la calea meaca să nu păcătuiesc cu limba.+ Voi pune frâu gurii mele+cât timp cel rău este în preajma mea”.   Am stat mut, în tăcere,+n-am vorbit nici chiar despre ce este bine,dar durerea mea era sfâșietoare*.   Inima ardea* în mine. În timp ce cugetam*, focul ardea. Atunci am zis:   „O, Iehova, ajută-mă să-mi cunosc sfârșitulși numărul zilelor,+ca să știu cât de scurtă îmi este viața*!   Într-adevăr, zilele pe care mi le-ai dat sunt puține*;+durata vieții mele este nimic în ochii tăi.+ Da, omul, chiar dacă pare de neclintit, nu este decât un abur.+ (Sela)   Da, omul vine și se duce ca o umbră. Se agită* în zadar. Adună bogății și nu știe cine se va bucura de ele.+   Atunci, ce mai pot să sper, o, Iehova? Tu ești singura mea speranță.   Scapă-mă de toate fărădelegile mele.+ Nu mă lăsa să ajung de batjocura nebunului.   Am amuțit,nu mi-am putut deschide gura,+căci de la tine au venit toate acestea.+ 10  Îndepărtează pedeapsa* ta de la mine! Sunt doborât din cauza loviturilor mâinii tale. 11  Tu îl corectezi pe om pedepsindu-l pentru nelegiuirea lui;+distrugi ce are el de preț așa cum distruge molia o haină. Da, omul nu este decât un abur.+ (Sela) 12  Ascultă-mi rugăciunea, o, Iehova,pleacă-ți urechea la strigătul meu de ajutor!+ Nu ignora lacrimile mele. Căci pentru tine nu sunt decât un locuitor străin,+un călător*, ca toți strămoșii mei!+ 13  Întoarce-ți privirea mânioasă de la mine ca să mă înseninez,înainte să mă duc și să nu mai fiu!”.

Note de subsol

Sau „ațâțată”.
Lit. „s-a înfierbântat”.
Sau „suspinam”.
Sau „cât sunt de trecător”.
Lit. „lățimi de palmă”.
Lit. „Face zgomot”.
Lit. „plaga”.
Sau „locuitor temporar”.