Măsura privitoare la excludere ocrotește congregația și îi disciplinează pe păcătoșii impenitenți. (1Co 5:6, 11) Când susținem disciplinarea oferită de Iehova, dovedim iubire. De ce se poate spune aceasta, având în vedere că excluderea le provoacă durere emoțională tuturor celor implicați, inclusiv rudelor apropiate, precum și membrilor comitetului judiciar?

Mai presus de orice, demonstrăm iubire pentru reputația lui Iehova și pentru normele sale privitoare la sfințenie. (1Pe 1:14-16) De asemenea, arătăm iubire față de persoana exclusă. Disciplinarea fermă, chiar dacă provoacă durere, poate produce „un rod pașnic, și anume dreptatea”. (Ev 12:5, 6, 11) Dacă am păstra legătura cu o persoană exclusă sau care s-a dezasociat, nu am permite ca disciplinarea din partea lui Iehova să-și atingă scopul. Să ne amintim că Iehova își disciplinează slujitorii „în măsura potrivită”. (Ier 30:11) În timp ce susținem disciplinarea de la Iehova și ne păstrăm bunele obiceiuri spirituale, continuăm să sperăm că persoana se va întoarce la Tatăl nostru îndurător. (Is 1:16-18; 55:7)

VIZIONAȚI MATERIALUL SĂ NE PĂSTRĂM LOIALITATEA SLUJIND CU O INIMĂ ÎNTREAGĂ, APOI RĂSPUNDEȚI LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

• Prin ce suferință trec părinții creștini când copilul lor îl părăsește pe Iehova?

• Ce sprijin le poate oferi congregația membrilor loiali ai familiei?

• Ce relatare biblică subliniază că loialitatea față de Iehova trebuie să fie mai puternică decât loialitatea față de familie?

• Cum putem pune loialitatea față de Iehova mai presus de loialitatea față de familie?