Vorbești prea mult: Nu considera că tu trebuie să explici totul. Isus a folosit întrebări pentru a-i ajuta pe oameni să gândească și să tragă concluzia corectă (Mt 17:24-27). Întrebările pot însufleți studiul și te pot ajuta să-ți dai seama în ce măsură înțelege elevul materialul și ce crede el (be 253 ¶3, 4). Când pui o întrebare, așteaptă cu răbdare să primești răspuns. Dacă elevul răspunde greșit, în loc să-i spui răspunsul corect, folosește-te de întrebări suplimentare pentru a-l ajuta să ajungă la concluzia corectă (be 238 ¶1, 2). Vorbește într-un ritm care să-i permită elevului tău să înțeleagă ideile noi (be 230 ¶4).

Complici studiul: Împotrivește-te tentației de a spune tot ce știi despre un subiect (Ioa 16:12). Concentrează-te la ideea principală a paragrafului (be 226 ¶4, 5). Detaliile, chiar și cele interesante, pot pune în umbră ideile principale (be 235 ¶3). După ce elevul a înțeles ideea principală, treci la următorul paragraf.

Doar parcurgi materialul: Obiectivul nostru este să sensibilizăm inima, nu doar să parcurgem un anumit material (Lu 24:32). Folosește-te de puterea Cuvântului lui Dumnezeu concentrându-te asupra versetelor-cheie din lecție (2Co 10:4; Ev 4:12; be 144 ¶1-3). Fă ilustrări simple (be 245 ¶2-4). Gândește-te la dificultățile cu care se confruntă elevul și la convingerile sale și adaptează lecția la necesitățile lui. Pune întrebări precum: „Ce crezi despre ceea ce înveți?”, „Ce ne învață aceasta despre Iehova?”, „Ce foloase îți poate aduce aplicarea acestui sfat?” (be 238 ¶3-5; 259 ¶1).